HADÈS.

●Umilință; Capitolul unu.

Începutul.

Viața mea era una obișnuită până să-l cunosc pe el, simțeam că mențin controlul asupra vieții mele chiar dacă existau momente de slăbiciune când pierdeam ritmul. Simțeam când mă prăbușesc sau când ajungeam la un nivel mai înalt decât performanțele mele. Eram în penultimul an de liceu și învățam din greu pentru a le demostra părinților mei că sunt conștiincioasă.

Soneria s-a auzit începând să-mi țiuie în timpane, s-a răspândit în toată unitatea de învățământ facându-mă să tresalt în sus de pe scaun. Fusesem concentrată pe niște lucrări pe care le revizuiam înainte să le predau, am mai aruncat o privire detaliată asupra foilor impregnate cu stilou și am recitit în minte fiecare paragraf. Mirosul de cerneală îmi năvălise în nări și mă făcu să scâncesc, buricele degetelor mi se pătaseră, de asemenea cu cerneală. Toți colegii mei ieșiseră în pauză, eram singura care încă nu își predase lucrarea. M-am grăbit să ajung la catedrăla într-un pas încurcat, picioarele mi se împleteciseră și aproape că m-am împiedicat.

- Ai terminat?

Profesorul Harold mi s-a adresat privindu-mă pe sub ochelarii care-i stăteau atârnați pe vârful nasului.

Sacoul cel vechi îi mirosea a naftalină și părul mărunt și alb i stătea dezordonat, ochii lui încercuiți de riduri m-au țintuit după ce și-a ridicat privirea din lucrarea mea.

- Încă o reușită! Continuă tot așa, Nina.

Zâmbește și mă bate scurt pe umăr.

Eu îi întorc zâmbetul sărind în sus pe câlcâie, a râs moderat după care și-a introdus catalogul sub braț și a părăsit sala de curs.

M-am îndreptat spre curtea școlii abținându-mi zâmbetul care îmi făcea buzele să zvâcnească, voiam să-i dau tatei vestea cât mai repede. Lucram mult împreună, el era singurul meu sprijin și felicitările din partea profesorului le câștigasem amândoi.

- Chrissy!

Prietena mea Chrissy stătea într-un grup de câteva persoane și am strigat-o ca să împărtășesc cu ea vestea.

- Nina? de ce ești așa de fericită?

Mă privește suspect mijindu-și ochii.

Purta o pereche de colanți negri în timp ce părul ei stătea legat într-o coadă împletită, avea o cămașă înodată deasupra buricului.

- Profesorul Harold m-a felicitat pentru proiectul meu.

Zâmbetul îi pălește și mă privește demoralizant încercând să-și abțină invidia mult prea vizibilă.

- Ai auzit despre ultimile subiecte ale școlii?

Parcurge același drum cu mine și interesul îi zvâcnea pe buze în timp ce își ținea cărțile la piept.

- Te rog să nu vorbim despre asta, nu mă interesează câtuși de puțin viața acelui tip.

Ochii mi se rotesc involuntar oftând nervos printre buze.

- Știu asta, dar toată lumea vorbește despre el..

Se smiorcăie aruncându-mi o privire contemplativă.