HADÈS.

●Capitolul 15; Fericire premeditată.

"Ești fericită acum?

Cum bănuiam, mama m-a reținut o oră jumătate predicându-mi moralitățile vieții și lecțiile ei de viață la care nici măcar nu eram atentă, în permanență în mintea mea se afla el și nu puteam să mă concentrez, îmi umezeam buzele în speranța că o să-i mai simt gustul. Atingerile lui erau împrimate pe pielea mea ca și cum încă-i simțeam degetele atingându-mă, concluzionez faptul că nu o să pot să-l urăsc din moment ce-am devenit dependentă de el, de buzele lui și atingerile lui chiar și de ironia lui mă atașasem, m-am desprins din gânduri când mama și-a alungit mâna pe brațul meu și m-a făcut să mă întorc la realitate. Stăteam în fața casei pe terasă, mama se odihnea în fotoliul său impregnat cu un val moale și mătăsos în timp ce mâinile îi cad aievea pe brațele fotoliului, eu privesc într-un punct imaginar fiind absorbită de-o bulă neagră.

- Nina, mă asculți?

O privesc vag pe mama cum își curbează mâna în josul brațului meu.

- Scuză-mă, mama. Eram melancolică.

Îmi ascund mâna-n pumn și îmi masez mușchii feței cu vârfurile degetelor inspirând zgomotos.

- Nu știu ce ți-a făcut acest băiat superficial și arogant, dar ar fi cazul să-ți revii!

Timbrul blând al mamei capătă o tonalitate aspră.

Mama avea dreptate și trebuia să-mi revin cât mai repede cu putință, altfel situația îmi va scăpa dintre degete și mai mult. Îmi scutur capul simțindu-l greu din cauza gândurilor care îmi provocau o durere crâncenă, Cole își tărăște picioarele spre noi aievea îndoindu-și spatele și căscând profund. Își întinde brațele și scremă profund oasele lui începând să pocnescă pe rând.

- E doar îndrăgostită.

Mâinile lui se proptesc în spătarul fotoliului mamei și mama își saltă privirea spre el.

- Parcă eu și mama purtam o discuție.

Îl reped.

- Mi-au ajuns conflictele voastre!

Intervine mama și se ridică furtunos de pe scaun smucindu-se din mâinile lui Cole.

- Încercam să-i ridic moralul mamei tale.

Rânjește insolent.

- Dacă în felul ăsta îi ridici tu moralul, spunând tot felul de lucruri neadevărate..

Privirea lui mă mustră și se trântește în fotoliu cufunzându-și capul în materialul moale.

- Neadevărate? tu chiar crezi că te poți preface?

Remarca lui m-a făcut să simt furnicături în tot corpul facându-mi sângele să se adune în obrajii mei.

- Să mă prefac în ce privință?

Se lasă nonșalant pe spate cu ceafa sprijinită de dunga fotoliului răzând în sec.

- Să te prefaci că nu ești îndrăgostită.

Replică pe un ton voit răutăcios.

- Chiar nu am starea necesară să te suport și astăzi.

Intru în defensivă simțindu-mi inima cum sare peste multe bătăi.

Intru într-o stare defensivă și îmi grăbesc pașii spre intrarea în casă simțindu-mi inima cum sare peste multe bătăi.