HADÈS.

●Capitolul 3; Pandativul.

"Nu spune vorbe mari, într-o zi o să mă
iubești."

Îi susțin privirea în ciuda frisonului care îmi străbate corpul, temperatura mi se schimbă persistent trecând de la cald la frig într-o fracțiune. Rațiunea îmi încetinește consecutiv căutând să dau înțeles cuvintelor sale, limba mi se lipește de cerul gurii, vrând să vorbesc.

Următorul pas pe care îl face spre mine, umple spațiul dintre noi și înălțimea lui mă depășește cu un cap sau două, poziționându-mă sub bărbia lui. Se apleacă spre mine, vrând să-și potrivească buzele între ale mele. Frica își spune cuvântul în dreptul meu, facându-mă să-mi păstrez pleoapele bine strânse.

Își așează mâinile pe talia mea, strângându-mi șoldurile cu tărie și respirația lui începe să se umbrească pe pielea mea, facându-mă să simt cum emoțiile mele se pierd într-o coleziune. Tresar când buza lui inferioară se târăște peste buzele mele mimând un sărut, dar nu a articulat niciun contact mai intens, vrând să preiau eu inițiativa.

Pandativul, Nina.

Mintea mea se trezește și îmi reamintește semnificația pandativului care i se scurge printre degete, vocea interioară mă îmbărbătează și îmi avânt buzele către el, dar el își retrage capul.

- Nu o să-l obții atât de ușor.

Furia pe care o simt e de necontrolat scăpând din sigiliu.

Îmi deschid ochii simțind cum inima îmi plonjează în genunchi din cauza vorbelor sale, colegii noștri de liceu se înmulțiseră în jurul nostru, exclamând și strigând de pe margine.

- Vino diseară la clubul 21.

Mârâi gutural privindu-l cum îndeasă pandativul în buzunar, stând rezemat de ușa vestiarului.

Își dă priviri cu anturajul său și după ce se sună, se îndreaptă cu toții către clasă. Rămân perplexă strângându-mi degetele în pumni până ce unghiile îmi penetrează pielea, scrâșnind din dinți.

În localul acela se organizau tot felul de orgii și petreceri târzii, personal nu îmi trezea niciun interes să mă aflu acolo. Plus că, nu puteam să ies din casă atât de târziu. Oare să renunț era o opțiune?

Și nu înțelegeam de ce Chrissy stătea în jurul lui de parcă îl venera, apariția ei lângă el îmi fusese suspectă, dar am ezitat să dau curs acestui gând în mintea mea.

Am plecat de la jumătatea programului fiind lipsită de vlagă, o oboseală acută mă capturase tot gândindu-mă ce să fac în privința lui Hadès. Nu părea a fi de încredere propunerea lui, cu siguranță m-a invitat doar ca să mă umilească din nou.

După ce-am ajuns acasă, am aruncat o ultimă privire prin niște schițe ale unui proiect, dar mintea mi se destrăma gândindu-mă că legătura dintre mine și tata, stă așezată firav în palma lui. Îi simțeam unghiile cum îmi penetrează inima, o ură inexplicabilă mi se întipărise-n minte. Cum putea să fie atât de lipsit de conștiință?

Era în zadar să-mi răspund singură la întrebările care circulau dureros în mintea mea, simțeam nevoia să acționez în conformitate cu impulsurile care mă străbăteau și să-i ofer o lecție.

Am decis să merg după multe aprobări și dezaprobări cu mine însămi, nu puteam să pierd un lucru atât de important din cauza lașității mele.

Mi-am făcut un coc încâlcit în creștetul capului folosindu-mă de un creion, mi-am aplicat un strat de ruj în tandență cu culoarea pielii și mi-am luat jacheta de piele. Mi-am îndesăt cu stângăcie papucii și m-am grăbit spre stația de autobuz.

Ajunsă în autobuz, m-am așezat pe unul dintre scaunele liberele, începusem să balansez obsesisiv toate posibiltățile în mintea mea. Speram să-mi recapăt pandativul, scutindu-mă mai apoi de existența acestui netrebnic.

Șoferul frânează brusc facându-mă să mă aplec în față, dezechilibrându-mi căștile din urechi și strângând cu putere bara de fier în pumn. Am coborât, deși teama îmi zvâcnea în gât și panica mi se așezase precum un nod strâns în piept.

Mirosul de aer stătut m-a întâmpinat de la primul pas în încăpere, țigările încă fumegau în scrumiere și igrasia se scurgea de pe pereții crăpați și decojiți. Alcoolul își împroșcase esența în toată clădirea, înțepându-mi nasul și facându-mă să tușesc săcădat.

Îl caut cu privirea prin toată încăperea, și-l găsesc stând aplecat deasupra mesei de biliard, având între degete tacul și fixând cu privirea mingiile așezate ordonat în mijlocul mesei.

- Sunt prezentă, acum îmi vei înapoia pandativul?

Tușesc fals perturbându-i concentrarea.

- Văd că ești aici, crezi că prezența ta rezolvă tot?

Ochii mei ard a furie și îi privesc silueta distorsionată din cauza nervilor ce îmi circulă dureros în cap.

- De ce încă nu renunți? care ți-e problema?

Fruntea mi se încrețește, iar pulsul din gât îmi bate vehement.

- Dacă ai avut curajul necesar să vii aici, ești capabilă de mai mult.

Se întoarce cu fața către mine, păstrând tacul de biliard între degete, rezemându-se de masă.

- Dă-mi pandativul și sfârșește aici disputa asta.

Corpul îmi tremură nestăpânit, și cu ultimile puteri îmi controlez emoțiile.

- Dacă îl vrei atât de mult, de ce n-ai fost în stare să mă săruți?

Își potrivește cu tact privirea în a mea, facându-mă să simt că inima mea e pe cale să bată ultimul acord.

- Eu am intenționat s-o fac, dar tu..

Nu apuc să termin fraza că pandativul se rupe între degetele lui, facându-l să cadă în bucăți pe podea.

- Suportă consecințele din cauza lașității tale.

O durere usturătoare mă străfulgeră și îmi simt capul cum arde ca în flăcările iadului.

- Te urăsc, ești atât de..

Un suspin îmi face pieptul să vibreze, aplecându-mă și începând să unesc toate bucățile de pe podea.

- Nu spune vorbe mari, într-o zi o să mă iubești.

Îl aud spunând și pomeții i se ridică până la ochi într-un zâmbet batjocoritor, înmărmuresc gândindu-mă cât de lipsită de conștiință poate să fie.