HADÈS.

●Capitolul 11; Balul.

                              Balul.

"Încercam să mă păstrez curată", să îmi creez o ordine și perspective noi, să îmi impun autoritate și distanță față de Hadès. Liniștea mea era perturbată de lipsa atingerii lui, și putea să fie restaurată doar de el însuși.

Din acea seară noi nu ne-am mai intersectat unul către altul, o anestezie prelungă mi-a fost instaurată în minte după ce incidentele se învechiseră, deveniseră un subiect târziu despre care nu mai vorbea nimeni.

Tocmai ce părăsisem instituția liceului și mă îndreptam spre casă, soarele ardea pe cer și eu pășeam hotărâtă pe asfaltul încins, înjurând în bărbie de fiecare dată când cizmele mi se blocau în vreo denivelare. O briză domolă îmi răcorește mușchii feței în timp ce șuvițele îmi călatoresc pe trăsături.

Ajunsă în stația autobuzului îmi dau jos căștile din urechi, bagându-le pe sub tricou și lasându-le să se clatine pe margine.

— Nina!

Vocea lui Chrissy se transportă pe lângă urechile mele și mă face să mă întorc instictiv către ea.

— O să vii la bal?

Zâmbesc fad, dându-mi câteva șuvițe după ureche și molfăindu-mi limba prin gură în căutarea unui răspuns.

— Nu o să vin.

Stăruie cu privirea asupra mea, vrând să-mi analizeze reacția.

Îi simțisem intențiile și scopul pentru care se făcu interesată de starea mea morală, voia să afle dacă mă invitase cineva la bal.

Verdele crud al ochilor săi se îndreptă spre autobuz și mă slăbi din priviri, urcându-se pe trapă și mergând către șofer să-și justifice biletul. Anturajele o părăsiseră după ce Hadès nu mai găsise un interes în a ea pentru a mă răni, revenise la vechiul său statut și încerca să-mi recâștige prietenia.

Începusem să respir în reprize fiind îngreunată de gândurile care-mi străbăteau mintea, ultimul moment petrecut cu Hadès se derula în mintea mea și îmi provoca un frison surd pe șira spinării.

Conștientizarea realității mi se scurse în minte când șoferul a frânat brusc, provocându-mi un dezechilibru mintal și facându-mă să mă aplec în față. Cuvintele și frazele lui Hadès nu se mai aliniau drept în șirul gândurilor mele, îmi murdăreau fiecare convingere sau credință.

Șoferul anunțase următoarea stație și eu m-am grăbit să cobor, o groază de râsete se rostogoleau în timpanele mele și îmi sugrumau starea anxioasă, asigurându-mă că umilințe pe care mi le provocase Hadès încă continuă.

Am preferat să ignor atitudinea nefirească a colegilor mei față de incidentele în care am fost implicată, și mi-am continuat drumul spre casă, încercând să-mi mențin stima de sine ridicată.

Afară se pornise o furtună, ploaia și gheața combinându-se și provocând câteva lumini șterse în bolta cerului, mi-am acoperit capul cu rucsacul și în pași alergători am ajuns pe aleea casei mele. Mănui cheile în ușă, vazând cum fulgerele se intensificau, propagându-se asupra geamurilor casei.

Palmele îmi transpiraseră și cu mișcări necontrolabile încercam să vâr cheia în broască, sub tălpi mi se strânsese apă și părul mi se încâlcise în niște fâșii pe lângă umeri.

— Nina?..

Ușa se avântă din interior și se deschide, afișând chipul inexpresiv al mamei.