HADÈS.

●Capitolul 25; Final.

"Să mă ierți că te-am făcut să mă iubești."

Ultimul scenariu.

S-a terminat? atât de ușor mi se putea desfigura inima? noi eram una și aceeași inimă sau doar eu credeam că batem în același timp?

Mama și Cole coboară din următoarea mașină care parchează lângă mașina directorului, ochii mamei pari îndurerați și scăldați în lacrimi în timp ce Cole arborează o expresie neutră.

Portiera mamei se deschide furtunos și ajunge în dreptul meu, polițiștii mă imobilizaseră după atacul meu nejustificat asupra lui Tyler. Strânsoarea polițiștilor îmi împresoară coatele manevrându-mi corpul ca al unei marionete fiind asaltată de un tremur cumplit.

- Dați-mi drumul, vă rog!

Suspin epuizant încercând să mă eliberez din mâinile lor.

Continui să mă zbat în mâinile lor slăbindu-le strânsoarea și reușind să scap.

Directorul privea îngrozit scena slăbindu-și nodul strâns de la cravată, mânecile sacoului îi cădeau în valuri de material și îi acopereau încheieturile. Cămașa albă i se pătase cu dâre de transpirație și vârfurile pantofilor i se mânjiseră cu nămol.

- Vă rog să faceți ceva..

Ajung în fața lui și cuvintele îmi sunt acoperite de suspine și răsuflări săcădate.

- Fiecare greșeală se plătește, Nina.

Îmi spune cu o expresie nemișcată pe chip, indiferența lui începând să umple aerul.

Avea dreptate, dar eu priveam totul din perspectiva a ceea ce simțeam față de Hadès, în ochii mei era nevinovat. Eu începusem să-i cunosc toate părțile și în ultimul timp dobândise lumina, o latură care îi înghițea întunericul și îi zidea o noua parte, aceea find bunătatea.

Cole îmi cuprinse talia cu ambele mâini într-un mod dureros, tragându-mă cu vehemență după el. Mă împiedic de câteva ori în propriile picioare încercând să mă eliberez, însă reușesc doar opusul, facându-l să depună și mai mult efort în strângere.

La orice persoană mă uitam, toți arborau aceeași expresie - trăsăturile li se frământau pe chip încercând să înțeleagă cum îl pot iubi, căutând să dezlege ceea ce simt pentru el.

Dintr-odată cordonul de polițiști se aliniaseră mergând cu toții în aceeași direcție, au urcat dealul pășind calculat și precaut. Hadès fuse încercuit într-o fracțiune de secundă, trezindu-se la glasul polițiștilor și la armele încărcate ațintite spre el. Directorul urcă câmpia agale încercând să răzbată presiunii care îi încărcase plămânii cu oboseală, silueta i se pierde în verzișul tumultuos facându-mă să mă ridic pe câlcâie pentru a-l căuta cu privirea.

O impusătură mă lovește în piept când sunetul arsurzitor al unei arme ce se declanșase, se afundă în timpanele mele. Corpul mi se zdruncină când încep să mă smucesc în brațele lui Cole, îmi ghidează pașii spre mașină astupându-mi gura cu capul palmei sale. Îmi țintuiesc picioarele de pământul de sub mine folosindu-mă de toată forța fizică de care dispuneam, se întoarce spre mine cu o privire criminală, săgetându-mă cu scârbă.

- Ți-am spus să mă eliberezi!

Răzbat și îmi trag încheietura dintre degetele sale simțind o durere impasibilă, pielea mi se înroșiseră și degetele lui rămaseră ca o amprentă înfipte în carnea mea.

Încep să alerg în direcția împușcăturii aruncându-le o privire trufașă mamei și lui Cole, adidașii mi se înfundă în bucăți de pământ încercând să urc acea câmpie. Plămânii mă dor din cauza efortului și mă opresc pentru a-mi calma respirația, un alt foc de armă se aude și mă pune în mișcare spre locul faptei.