●Capitolul 16; Rana.

11.5K 623 12
                                    

             "Rana pe care ai lăsat-o tu
                  cum o vei scoate?"

Nici măcar mie nu-mi venea să cred că a pierdut, ci nu din cauza reputației lui se instalase acest sentiment vag în mine, mai mult pentru că nu părea genul care să fie înfrânt. Caracterul lui fusese doar o aparență? el era pur și simplu imaginea unui caracter slab de fapt, începeam să înțeleg cum funcționează mintea lui. Intram sub pielea lui și mă apropiam de inimă – singura șansă să-l demaschez de el însuși era să mă inflirtez în inima lui.

Îl priveam cum gesticulează și scuipă frenetic după ce își îndepărtează mâinile de la ceafă și îndoaie capota mașinii după ce o lovește cu pumnul, Tyler stătea în dreptul mașinii sale și pe faţa lui se citea teamă, surpindere că a câștigat.

– Nu sunt un premiu și nu sunt obligată să mă conformez prostiilor tale.

Declar și el mă privește cu ochii scăpători de furie.

– Nina, asta e ultima ta preocupare..

Limba i se încâlcește în gură și cuvintele i se înghesuie pe buze.

– Ce vrei să spui?..

Simt un nod dureros cum călătorește din stomacul meu până în capul pieptului și mă face să respir grăbit.

– Pariul e pariu, nu pot să te scot din asta.

Mă privește absent.

– Uiți că ai făcut totul fără acordul meu?

Vocea mea tună.

– Acum toți știu că ești a mea, ar trebui să fii și tu conștientă de asta.

Se apleacă spre urechea mea dreaptă și îmi șoptește în timp ce nasul lui se curbează pe pielea mea.

– Pariul e pariu, Hadès..

Unul dintre susținătorii lui Tyler își înfinge mâna după brațul lui Hadès și îl scutură scurt.

Hadès mârâie nervos și începe să bolborosească cuvinte în sinea lui țiintuindu-i mâna cu coada ochiului. Respirația lui s-a dezlipit de mine și-și dezvălui capul din scobitura gâtului meu, eram încercuiți și inima îmi sălta din piept facându-mă să simt teama cum mă destramă.

Mi-a aruncat o privire scurtă după care le-a spus că respectă pariul, nodul din stomac a început să-mi pulseze și să mă facă să devin agitată sub privirile lor.

– Trebuie să pleci cu Tyler.

Adaugă Hadès și eu rămân tăcută simțind cum bătăile inimii mi se mută în timpane.

Se întoarce la mașina lui și deschide portiera trântindu-se pe scaun și privindu-mă printre geamurile fumurii, eu rămân într-un impas total neștiind ce să fac, membrele nu îmi mai ascultau comenzile și privesc abia fiind capabilă să discern iluzia de prezent.

Atunci mi-am dat seama că Hadès trăiește doar după propiile sale reguli, el singur și-a impus să nu iubească și să vadă afecțiunea doar în nopți lungi de sex, alcool și substanțe care-l împing să trăiască în propria lui lume. A fost prima dată când a reușit să mă frângă, să mă facă să urăsc faptul că am început să-l iubesc și să-l privesc din alte perspective. Tyler mi-a ghidat pașii spre mașina lui în timp ce eu priveam absentă ce se întâmplă în jurul meu, am tresăltat doar atunci când portiera s-a trântit și m-a trezit din melancolia care mă acaparase.

– Nina..

Tyler își flutură mâna prin fața mea când eu și Hadès construim un contact vizual prin geamurile mașinii.

HADÈS. Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum