HADÈS.

●Capitolul 9; Buzele.

"Totul s-a terminat.", îmi spusesem în minte după ce ochii mamei stătură peste bătăile inimii mele, care își schimbaseră ritmul cardiac. O mințisem, și chiar dacă nu eram foarte apropiate, simțeam că am fost nedreaptă cu ea.

- Unde ai fost? te sun de-o groază de timp, și..

Își prinde colțurile ochilor între degete și se oprește pentru a respira.

- Ce ți s-a întâmplat? de ce te-ai întors atât de târziu?

Respirația îi s-a dezechilibrat, având parcă o greutate ce îi apăsa pieptul.

- Am mai ieșit de multe ori fără ca voi să știți.

Își ridică mâinile la tâmple, începând să le maseze și pufnește indignată.

- Așa îți iei tu apărarea? mințind?

Un șir de emoții contadictorii năpustește asupra mea și mă face să fiu impulsionată.

Șovăi printre buze câteva cuvinte pe care le aud numai eu, și îmi încrucișez mâinile la piept, simțind cuvintele precum un acid sub limba mea care mă arde și mă face să vreau să le dau drumul.

- Probabil că tu ai fost mult prea ocupată să-i faci sex oral lui Cole și nu mi-ai observat absența, dar am mai ieșit.

Agitația venise în valuri peste încercarea mea de a fi calmă.

- Ce fel de...ce fel de limbaj e ăsta? numai băiatul ăla te-a schimbat în felul ăsta..

Brusc mama devine rigidă și mă privește de parcă nu m-ar recunoaște, expresia ei arborând uimirea.

- Poate că el îmi oferă curajul să rostesc cuvintele pe care le gândesc în mintea mea, să fiu eu însămi.

Îmi aruncă o privire de nedescifrat care îmi încătușează toate emoțiile.

- Tatăl tău ar fi cel mai mândru de tine în momentul ăsta, s-ar gândi că educația pe care ți-a oferit-o, a fost în zadar.

Își rostogolește privirea asupra mea și dezamăgirea se întrupează pe chipul ei, facându-mă să-mi înghit cuvintele.

Părăsește holul îngust intrând în camera de zi și lasându-mă cu o durere cruntă în piept, inima mea devenise o malformație, devenisem bolnavă de propiile mele gânduri.

M-am dus în camera mea fixând robinetul către apa caldă, așteptând să se umple cada și adaugând niște lichide spumante în apă. Mă afișez în fața oglinzii respirând pe săturate, și ștergând oglinda aburită cu dosul palmei, privindu-mi expresia distorsionată.

Cuvintele ce le spusesem mamei cu atâta tărie îmi infundaseră urechile, aparând în mintea mea. Spusesem adevărul, un adevăr pe care eu nu eram pregătită să-l cred, acoperindu-l cu minciuni.

M-am separat de aceste gânduri și m-am cufundat în cadă, spuma abudentă mi se împânzise până sub bărbie, acoperindu-mă complet. Scalpul mi se înmuiase și părul care mi se înnodase, se descâlcise începând să mi-l masez cu șampon.

Mintea mi se molipsește cu imaginile de seara trecută, amintindu-mi aspectul lui Hadès. Mușchii de pe spatele său păreau atât de flexibili, mișcându-se în tandem cu brațele sale. O groază de grupe musculare îi alcătuiau abdonmenul, și omoplații spatelui său coborau până la bază și se unduiau sub greutatea spinării sale.