HADÈS.

●Capitolul 20; Lumea lui.

"Întreaga lui lume să devin eu."

Îi simțeam respirația cum îmi intimidează fiecare bucată de piele, mă sfida ca și cum eu îi aparțineam. Până la urmă ne sfâșiam reciproc - eu de dor, el de la dozele de cocaină.

Vârful nasului său îmi atingea pielea de sub lobul urechii curbându-se într-o linie până spre claviculă, îi simt dinții cum se înfing în scobitura gâtului meu ca mai apoi să sugă centimetrul acela de piele. Reușea să-mi tranchilizeze fiecare nerv în timp ce bătăile inimii mi se mutaseră în gât, pulsul scădea și urca într-un ritm incontrolabil facându-mă simt un frison în tot corpul. Ne despărțim din tranșă când agentul de la securitate intră agresiv pe ușă, făcând-o să se izbească de perete. Crăpături se formează în tavan și câteva bucăți se desprind din tencuială, provocând o dâră de praf.

- Contactul fizic este interzis, ieși afară!

Și-a înfășcat mâna în jurul brațului meu și m-a condus spre ușă.

Privirea mi-a rămas în a lui Hadès simțind cum inima mi se micșorează în mine. Ochii săi negri exprimau o durere continuă, nesfârșită.

M-a îmbrâncit pe hol facându-mă să alunec și să mă opresc pe câlcâie, scârba i se contura pe chip în timp ce borborosea înjurături în bărbie.

M-am repezit să plec gândindu-mă că avocatul iar m-ar fi presat, nu era cazul să mai acționez imatur.

În drum spre casă telefonul a început să mă furnice în buzunar, soneria m-a făcut să tresalt dintre gânduri și să le rup șirul. Era mama, probabil că era îngrijorată.

- Nina? ești aproape de casă?

Clipesc alene, schițând o expresie dezinteresată.

Știam că mama niciodată nu o să fie afectuoasă, grijulie fiindcă firea ei era mai rece și distantă.

- O să ajung peste puțin timp.

Tușesc printre silabe adunându-mi firele de păr de pe față care îmi îngreunau vederea.

- Poți să mergi la unul dintre magazinele din apropiere să cumperi ceva?

- Serios, mamă? abia ce m-am întors de la secție și tu m-ai sunat doar din motivul ăsta?

Îmi ridic tonul involuntar fiind indignată de atitudinea mamei.

Știam că nepăsarea i se adunase în stern, știam că de multe ori era lipsită de sentimente umane, dar în asemenea momente aveam nevoie de puțină compasiune din partea ei.

- Ai fost din nou acolo?..

Timbrul i s-a subțiat sunând mai mult ca o șoaptă.

- Da, în fine. Ce voiai să cumpăr?

Îmi scot grăbită rucsacul de pe spate scormonind în el după un caiet, îmi rezem telefonul de umăr și notez fiecare produs.

Dintr-odată o mașină se oprește în fața mea, avea geamurile fumurii fiind de-un negru dens, părea să fie un exemplar sport după gențile roților. Asfaltul scâncește sub frâna bruscă care mă despărțea de dosul mașinii, o dâră de fum se prelinge în aer facându-mă să tușesc aprig și să simt o usturime apăsătoare în ochi.

- Ce naiba?..

Tusea mea seacă crește facându-mă să mă înec cu salivă.

- Aproape m-ai călcat, ești debil mint..

Rostesc printre gâfâieli încercând să-mi opresc tusea frenetică.

- Ia-o.

Privirea îmi era întreruptă din cauza dârei de fum emanată de motorul mașinii, negrul dens mă îneacă și simt două mâini cum îmi înfășoară talia, împingându-mă brutal într-un bazin.