HADÈS.

●Capitolul 13; Gelozia.

"Ești geloasă, micuțo?"

Pe moment nici măcar nu am realizat că m-a lăsat acolo,
de fapt am început să nu mai fiu surprinsă dându-mi seama că e Hadès, la ce mă așteptam?
puţin mai departe de locul în care mă aflam,
unul pustiu de altfel pe al cărei autostrade nu circula absolut nimeni. Am început să mă uit în stânga și-n dreapta, la câţiva metrii distanţă era o staţie de autobuz spre surprinderea mea.

Am ajuns în staţie și voiam să mă informez despre curse pe panou, următorul autobuz trebuia să fie într-un sfert de oră ceea ce m-a făcut să respir ușurată.

Mă tot gândeam la discuţia dintre Hadès și acel tip,
știam că Hadès se ocupa cu astfel de lucruri, dar nu aș fi crezut că a depășit atât de mult limita,
asta mă speria, mă deruta. Eu reușeam să-l simt altfel, reușeam să-i simt bătăile inimii între vârfurile degetelor atunci când îl atingeam, dar inima lui era frântă,
probabil că era mai rece decât respiraţia lui mentolată.

Trecuse de mult un sfert de oră și autobuzul se pare că nu mai circula în zona asta,
de fapt nu știu la ce mă așteptam într-o zonă ca asta. A început să-mi sune telefonul când m-am mutat din poziţia anterioară semn că prinsesem semnal, era mama și probabil că profesorii o înștiinţase că absentasem de la ore, stătusem ore bune în staţie și vremea se înrăutaţise.

- Nina, unde ești și de ce nu ai fost prezentă la ore?..

Tonul mamei îmi zgârie timpanul și tresalt smulgându-mi telefonul de lângă ureche.

- O să-ţi explic, dar mai întâi am nevoie să vii după mine.

Îmi lipesc receptorul din nou de ureche după ce îmi scobesc urechea cu degetul, vocea mamei se aude distant până ce apelul se închide pe neașteptate.

Apoi s-a închis, cred că mama m-a localizat cumva și peste puţin timp îi văd mașina apropiindu-se, am urcat în spate fiindcă pe scaunul pasager era nesuferitul de Cole care părea satisfăcut, de modul în care arătam, din nou.

Mama părea înfuriată, degetele îi erau încleștate în jurul volanului și fața ei era inexpresibilă. Am înghițit nodul de panică ce mi se așezase în capul pieptului, o groază de cârcei mă loviseră pe sub coaste forțându-mi mintea să găsească o cale de ieșire.

- Sper că ai o explicație bună pentru modul în care te-am găsit.

Coboară geamul și privirea ei îngâmfată mă face să zâmbesc tâmp și inocent, neștiind ce să inventez pe moment.

Chiar nu știam cum să-i mai explic și asta și chiar mă gândeam la o scuză bună fiindcă trebuia să omit să-i spun adevărul,
la naiba cu tine Hadès!

- Mamă, eu..

Deschid portiera și mă trântesc pe bancheta din spate aruncându-i lui Cole o privire trufașă.

- Ce ne mai ascunzi, Nina?

Zâmbetul îi crește dintr-un colț al gurii în celălalt.

- Tu să nu te implici, s-a înţeles?

Mă reped să-l înfrunt pe Cole și mama reacționează impulsiv facându-mă să mă lovesc de spătarul banchetei când apasă frânele.

- Ai grijă cum vorbești cu Cole, ai un limbaj agresiv și îmi displace! Ce e cu tine?

Mă privește prin oglinda retrovizorie.

- Pot să jur că e vorba din nou despre acel băiat..

Spune Cole abia auzibil în bărbie.