Motel 6 [Niall Horan] (Tradusa)

[26] Road To Recovery

Niall Horan

Dupa ce a spus ultima fraza, i-am dat o privire lipsita de expresie.Un nod mi se formase in gat,dar cand l-am inghitit, se impingea inapoi.Tocmai imi spusese ca inca il iubea, dar totusi mi-am amintit ca nu era indragostita de el.Era o diferenta.

Ochii sai erau umezi si am vazut cum tremura asteptand raspunsul meu.Mi-am muscat buza si am aprobat, rozandu-mi buza realizand ca daca nu as fi raspuns s-ar fi inspaimantat.

"Ok." am spus in final.

"Ok?" Avery a intrebat."Asta-i tot?"

"Pai, nu." am admis."Scuze, inca incerc sa-mi pun gandurile in ordine." Avery a aprobat, rezemandu-se de spatarul patului, aratand adorabil,in comparatie cu ce tocmai imi spusese.Nu conta, orice ar fi zis se pare ca nu puteam sa o iubesc mai putin.Poate asa simtea pentru Jake.

"Cred ca inteleg la ce te referi." am suspinat,inca rozandu-mi buza."Stiu cum e sa ai parte de prima dragoste.Mi s-a intamplat asta cu o fata pe nume Tiffany, si a sfarsit-o cu mine, inselandu-ma."Ma intepa sa vorbesc despre Tiffany, dar trebuia.

"Nu stiam." a spus Avery cu o voce mica.

"Chiar daca m-a inselat si m-a parasit pentru el, tot simteam dragoste fata de ea.Nu genu' de dragoste care o marturisesti la biserica,dar o dragoste cam trista.Din cauza amintirilor, stii?" am oftat , ochii incepand sa mi se umezeasca putin.I-am frecat furios.

"Exact...exact asa simt." Avery a recunoscut."Nu sunt indragostita de el, nu vreau sa ma intorc la el, nu-l voi mai iubi niciodata.Dar tot odata simt ca nu pot sa-i dau drumul."Si-a trecut mana prin par, apoi si-a acoperit fata cu mainile.

M-am intins spre ea, luandu-i incheieturile si tragandu-le de pe fata sa.Chiar daca nu era ranita fizic , nu avea nicio vanataie, se putea distingea o urma de durere si suferinta.Stiam ca orice-i facuse Jake, o va marca pe viata.Stiind asta ma facea sa ma simt furios.

"Cred."am inceput, lingandu-mi buzele."Ca ai nevoie de consiliere.Ceva terapie ca sa te ajute sa te confrunti cu asta." Am vazut cute de ingrijorare formandu-se pe fruntea ei, dar am oprit-o inainte sa inceapa sa vorbeasca."Voi merge cu tine si Aimee.Va fi bine."

"Eu..." Avery a suspinat, inchizandu-si ochii.Am vazut o lacrima scapandu-i din ochi si am fost rapid indepartand-o.Uram sa-mi vad printesa ranita."Trebuie sa-mi protejez fiica.O sa spun politiei.O sa accept ajutor."

Un zambet s-a extins pe fata mea si m-am apropiat de ea, tinand-o strans in brate.Am linistit-o in timp ce plangea, probabil speriata si am sarutat-o repetat pe frunte.Eram asa mandru de ea pentru ca facuse acest pas.Eram pe drumul de refacere.

 "Multumesc iubito, multumesc." i-am soptit, sarutand-o pe toata fata,lovindu-mi obrazul de barbia ei.Ea a chicotit, in ciuda lacrimilor care curgeau pe obraji,puteam sa vad ca se simtea eliberata.

"O.Sa.Fii.Bine." am spus printre numeroasele saruturi de pe fata sa.Si-a dat capul pe spate si a ras, stergandu-si lacrimile.

"O sa fim bine." a spus Avery."Asta e bine.Si acum ca m-am decis, trebuie sa ma ajuti sa nu ma razgandesc.Nu-mi e permis sa ma razgandesc." am aprobat, facand pinkie promise cu ea.

A ras din nou si am zambit catre ea.Buzele sale erau asa sarutabile, asa ca nu am ezitat si m-am intins spre ea, strivindu-mi buzele de-ale ei.Puteam spune ca am luat-o prin surprindere, dar nu m-am oprit.Intinzandu-ma, continuand sa o sarut, inima mea batea rapid in piept,si ca eram eliberati in sfarsit.

Si era bine, foarte bine.

Inainte sa inaintez, am auzit un planset de la fetita noastra de la cateva camere departare.Am vazut cum simturile lui Avery de mama au intrat in actiune, si inainte sa ma ridic sa o verific, ea deja era iesita din camera, am zambit urmarind-o pe hol.