Motel 6 [Niall Horan] (Tradusa)

[53] Surprise

Avery Holmes

"Aimee trebuie sa ma asculti." am spus incercand sa o tin la mine in poala."Tati o sa se trezeasca curand si vreau sa ma asculti."

"Mi-e frica, mami." s-a plans.

"Nu trebuie sa-ti fie frica, iubito." am spus."Niall nu e Jake.Nu te va rani, nu va face nimic sa ne raneasca, ok?"Aimee s-a uitat la mine, inca nesigura.

"Aculta." am oftat."Stiu ca esti mica si ca ti-e greu sa intelegi unele lucruri.Dar crede-ma, Aims, Niall niciodata, vreodata nu ne va rani.Cand l-ai vazut aseara, probabil ti-ai adus aminte de Jake, dar iti promit ca Niall nu va fi vreodata ca el.Ma intelegi?"

Aimee a aprobat doar o data.Nu eram sigura daca intelesese ce spusesem.

"Doarme?"

"Da, nu se simte prea bine." am spus."Se va trezi curand, ok?Si iti promit ca, nimeni nu te va rani, atat timp cat eu si Niall suntem prin preajma." i-am sarutat fruntea, inainte sa pun o patura peste noi.

"Daca alunec si fac buu buu?" a intrebat.

"Pai, nu pot sa te tin intr-un balonas." am chicotit, gadiland-o."Hei, unde sunt Cheerios pe care ti le-am dat?"

"Le-am mancat, mami!" a ras.Pentru un copil de marimea sa, stia sa manance.Mi-am pus mainile in jurul ei, in timp ce o tachinam despre faptu ca mananca nu gluma, apoi am auzit pe cineva dregandu-si vocea in cealalta parte a camerei.

M-am uitat si l-am vazut pe Niall.Eram putin surpinsa ca nu arata ca o epava, dar nici prea bine nu arata, totusi.Avea cearcane pe sub ochi si avea pantalonii de trening de aseara.Sa nu mai zic parul-era complet ciufulit.

"Hei, fetelor." a spus, incet."Ave, pot sa vorbesc cu tine?"

M-am uitat la Aimee, care era acum tacuta, in timp ce se baga pe sub patura.Am aprobat rapid, inainte sa-i soptesc lui Aimee ca ma intorc imediat, urmarindu-l pe Niall in dormitor, inchizand usa.

"Cum te simti?" l-am intrebat pe irlandezul mahmur.

"Nu prea rau.Sunt sigur ca e datorita faptului ca mi-ai dat ceva aseara, multumesc pentru asta."a zambit slab.Chiar daca nu spusese nimic, stiam ca ceva il deranja.Se vedea asta.

"Nu sunt suparata pe tine." am spus mai incet."Nu e nimic gresit sa iesi cu prietenii in oras,inteleg.Ok?" El si-a muscat buza si s-a uitat pe fereastra, incercand sa spuna ceva.

"Te ajut sa fii parinte, Ave." a oftat."Chiar daca nu sunt tatal real al lui Aimee, sunt responsabil.Ar trebui sa fiu responsabil, si m-am gandit doar la mine, si nu ar fi trebuit sa fac asta aseara-"

"Niall."am zambit."E-n regula, serios.Nimic rau nu s-a intamplat." i-am atins mainile, uitandu-ma la el, asteptand ca ochii nostrii sa se intalneasca.

"Asta e treaba, Avery." Mi-a dat un zambet dureros."Ceva rau s-a intamplat."

Am incremenit.Despre ce vorbea?

"Te-am auzit vorbind cu Aimee despre ea, ca-i era frica." ochii sai s-au imblanzit."Este din cauza mea?"Felul in care vocea sa cedase la sfarsit, parea ca era pe cale sa planga."Ii este frica....de mine?"

"Niall...." m-am oprit, nestiind ce sa zic.

"Asta este exact ce nu voiam sa se intample." a inceput sa planga.Am vazut cum o lacrima i-a cazut de pe obraz, pe tricou."Nu vreau ca voua sa va mai fie frica din nou.Vreau sa fiu cel care va tine in siguranta, nu cel de care va e frica!"

"Niall, opreste-te." am spus hotarata."Nu ne e frica de tine, ok?Aimee are 3 ani.Inca nu intelege prea multe asa ca era doar confuza.I-am explicat ca nu are de ce sa-i fie frica.Abuzul e foarte puternic Niall.Poate afecta o persoana chiar si la o varsta frageda."