Complicated Freak [H.S.]

1

  
     

      Seară de mai. Casa e pustie şi mă întreb, oare, cât mai are?
L-am așteptat deja de trei ceasuri, mă gândesc deja la ce este mai rău, nu obișnuia să întârzie fără să anunțe. La ora 8 seara trebuia să apară. De obicei luam cină împreună ca mai apoi să ne uităm cu ajutorul proiectorului la diverse creații  cinematografice până adormeam în brațele lui, astfel niciodată nu am reușit să văd deznodământul.

     Nici nu îmi imaginăm în urmă cu doi ani, că vom avea vreodată o legătură așa de strânsă. La început, îl  vedeam a fi un depravat bun de nimic, un om care nu are un scop în viață. Nu îl urăm, nici nu încăpea îndoială de asta, pentru că nu eram capabilă de așa ceva dar nici mult nu mai aveam. Nu îmi imaginăm că am să-l accept cu toate ciudățeniile lui sau măcar că vom purta o discuție normală în care să ne descoperim reciproc interesele.

        Pentru mine, ce s-a întâmplat în ultimii doi ani a fost și este un paradox. Nu negam ca eram atrasa de modul in care arata  dar pe plan spiritual nu era ce aveam nevoie, era atrăgător, dar rece, deștept dar orb.

     Totul a început acum doi ani, când am decis să mă mut în Londra pentru a face o facultate, deși părinții mei nu au fost de acord inițial, faptul că am fost admisă la una dintre cele mai bune facultăți de actorie i-a înduplecat imediat. Asta îmi doream să fac, in timp ce ei doreau să devin doctor asa cum orice părinte își dorește să își vădă copilul, doctor sau profesor.

  Am deschis portiera mașinii care mă gazduise până în curtea universității. Am plătit șoferului și mi-am luat bagajul, a cărui greutate nu era deloc neglijabilă. Mi-am ridicat privirea către imensă clădire ce se întindea nemărginit pretutindeni.

-"Mai mult că sigur am să mă pierd!" spun cu o voce stinsă și fără prea mult efort îmi fac loc în mulțimea agitată din campus,mă simțeam că la un concert de tipul,Michael Jackson sau Lady Gaga.Trebuia să ajung în campus și asta imediat, pentru că bagajul îmi omora brațele.

Totul era modern și tot ce sper este că și camerele și viitoarea mea colegă de camera să fie exact la fel. Nu am preferințe în materie de relaționarea cu diferite persoane doar că prin modernitate mă refer la versatilitate, asta îmi doresc. Spre surprinderea mea am găsit clădirea care era asemenea acestui loc, modern și imens,mărimea fiind un criteriu neglijabil pentru mine în arhitectură.

Am intrat timidă în hol unde totul se mișcă haotic că într-o mișcare browniană. Studenți, elevi, părinți, se mișcau de colo colo. Agitație alături de entuziasm se putea citi perfect pe chipurile lor. Am ajuns cu greu la recepție, unde stătea o doamna de vârstă mijlocie,drăguță la prima vedere. Iau o gură de aer și mă adresez cât de politicos cu putință.

-Bună ziua! spun cu o nesiguranță nejustificată care se putea citi cu ușurință în vocea mea.

-Bună ziua,dragă!Cu ce îți pot fi de folos?spune cu o voce blajină afișând un zâmbet larg în consecință corpul meu relaxându-se că într-o baie caldă cu spumă într-o vineri seară după școală.

-Aș vrea să știu, unde se află camera mea.

-Sigur!Cum te numești? întreabă femeia afișând un zâmbet părintesc.

-Amelia Hazel Jones spun returnandu-i gestul.

-Imediat, etajul noua, aria H,  camera șase, poftim cheia scumpo! Să ai o zi bună! spune inmandu-mi cheia pe care o iau  și îi răspund cu "Asemenea". Mă poziționez în față liftului și apăs pe tasta care indică cifra cu numărul noua. Liftul începe să urce încet până la etajul cinci când s-a oprit.Inițial am crezut că se blocase însă ușile s-au deschis făcând loc unui grup de șase băieți să mi se alăture în elevator astfel spațiul devenind insuficient. Nu am apucat să îi studiez prea bine întrucât soneria mea acaparează toată atenția mea și a lor și o îndreaptă spre telefonul meu care era în geantă.

Exact asta îmi mai lipsea, Hailee, prietenă mea cea mai bună. Duc timidă telefonul la ureche în timp ce aud clinchetul ceea ce denotă faptul că ne aflăm în mișcare.

-Hei!Cum ești? Ești bine?Îmi e dor de ține!Cum e acolo? mă bombardează Hailee cu întrebări că de obicei. Ea a decis să urmeze cursurile unei universități din New York.

-Hei! Bine,Îmi place și mie îmi lipsești și mă doare că nu ești lângă mine spun destul de destinsă uitând că sunt în lift cu șase dubioși.

-Mă bucur! Te iubesc,am să te sun foarte des!

-Și eu te iubesc,trebuie să închid numai ce am ajuns și trebuie să despachetez,  spun și mă îndrept spre ieșirea liftului pentru că eram pe cale să ajung la etajul meu. Îmi fac stânjenită loc printre ei cu valiza mea cea grea după mine. Nu aveau nici măcar o reacție, nici măcar nu clipeau. În timp ce treceam am fost capabilă să observ privirea diferită pe care o avea unul dintre ei, privirea cretului. Da era un creț, care pot spune cu siguranță că m-a speriat, privirea lui era rece, negând cumva culoarea ochilor lui care erau de un verde jad aș putea spune, un jad incredibil de frumos dar glaciar. Am respirat ușurată când am ieșit din elevator și am continuat apelul cu Hailee.

Buna, dragi cititori, va invit sa cititi aberatiile pe care le scriu.Aberatii muncite si apreciate in primul rand de mine. Acum,va invit sa imi lasati o parere,o sugestie,orice care ar putea ajuta la o mai buna lectura sau la o mai buna experienta a calitatii din punct de vedere gramatical.

Acestea fiind spuse,iti multumesc ca ai citit pana aici si sper sa nu neglijezi faptul ca este prima carte scrisa de mine.

Multumesc.

Va iubesc . XXXx

Treat people with kindnesss x xxxx