Fetița își mușcă buza, nervoasă, la sunetul trompetelor și aproape că ieși în stradă. Mireasa pășea țanțoșă pe scări, fiind întâmpinată cu flori. Delia se agăță de gardul bisericii când Margo începu a striga, alături de mulțime. Era fericită, însă cu atât mai puțin i se părea ei că lucrurile nu erau atât de fericite pentru mireasă cu cât îi vedea chipul alb și grimasa ce semnifica mai mult ca sigur o mare dezamăgire. Înghiți și văzu cum, după ce oamenii se opriră din scandat, buchetul fu aruncat, ajungând dincolo de garduri, în mâinile unor domnișoare care prevăzuseră momentul și care acum se băteau pe el. Buchetul nu fusese, însă, bine construit, căci din el se desprinseseră câteva flori cărora nimeni nu le dăduse atenție. Toți chiuiră, iar ea rămase cu ochii ațintiți pe floarea albă de lângă piciorul ei, care avea doar patru petale. Ce floare neobișnuită!
Acela fu momentul în care, pantofi de firmă, lucioși, se opriră lângă ea și trebui să se întoarcă de tot pentru a da cu ochii de un tip incredibil de frumos. Avea părul aranjat, purta cravată și un ceas negru îi încătușa încheietura mâinii stângi. Pantalonii îi erau largi, dar făceau parte din costum și cravata îi mătură asfaltul când se aplecă, punând mâna pe tulpina verde și subțire a florii. O ridică, avu o mină surprinsă și îi înmână floarea fetei. Degetele lungi ale copilei de zece ani prinseră tulpina, iar o roșeață generală îi împresură trupul, fiind prima dată conștientă de coșul din mijlocul obrazului pe care îl curățase în acea dimineață, lăsând o umră oribilă în schimb.
***
Se trezi brusc, cu chipul maturizat al celui pe care-l visase. Cu cât trăsăturile prindeau contur, cu atât își zicea că era imposibil ca visul să semnifice o amintire reală din copilăria sa, ci o plăsmuire a imaginației.
Treptat, evenimentele din urmă cu o noapte își făcură apariția în memoria sa buimăcită și se ridică în capul oaselor, chiar dacă tot sângele păru a i se scurge prin urechi, ungând rotițele creierului. Își puse mâna la cap pentru a opri efectul, moment în care îl auzi, zicându-i:
—E de la gravitație. Nu trebuie să te ridici atât de brusc, dimineața. Ea continuă să își țină mâinile la tâmple, nedorind să îl vadă îndreptându-se spre pat. Nu purta cămașă, avea doar o pereche de chiloți pe el care păreau deja a-l strânge. Sau poate era doar el mult prea dotat. Ochii căprui o priveau blând, însă de fiecare dată ea își ferea proprii ochi din a-i pătrunde pupilele dilatate... își aminti cum îi indusese somnul, cum ultimele sale cuvinte se refereau la procurarea hainelor curate din casa ei, ceea ce o speria cel mai mult acum. Fusese la ea acasă? Și dacă da, de ce nu zicea absolut nimic? E de-abia patru. Te-ai trezit devreme. Delia își mușcă nervoasă buzele, și vru să se dea jos din pat. Nu-mi spune că ceaiul pe bază de plante pe care ți l-am dat te-a făcut să îți pierzi și vocea, instantaneu.
—Mi-ai dat un somnifer, acuză, rămânănd lângă el, pe pat, cu tălpile în covorul pufos.
—Da. Atunci își întoarse brusc capul spre el. Nu visase... El chiar o adormise.
—De ce?
—Am vrut să văd ce ascundeai.
—Sau pe cine, îi ghici ea cuvântul rămas pe buze. Se ridică brusc din pat și oftă nervoasă, ducându-se până la șifonier. Îl deschise, abia apoi își aminti că nu era în casa ei, deci nu avea să găsească haine feminine acolo. Îl simți mișcându-se în spatele său, iar de aceea abandonă șifonierul îndreptându-se spre baie.
—Tot tu te superi, îi zise Dylan, urmând-o.
—Am și de ce. Nu te-aș înșela vreodată. Nu ai avut încredere în... palma cu care lovi, însă, Dylan ușa o făcu să se oprească și să se întoarcă spre el. Cu toate ieșirile lui nervoase, Delia nu se temea că ar fi putut fi agresată, ceea ce îi spunea o groază de lucruri despre relația lor. O bucura, însă în situația de față fraparea și nervii luaseră locul zâmbetului născut din curaj.
CITEȘTI
În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II
RomanceUn pistol, un priveghi și afirmația că nu este nebună. Atât îi luă Deliei să se îndrăgostească de Dylan Ravenleigh -fiul defunctului său șef. O reîntâlnire, plimbări cu mașina, sesiuni de terapie. De asta fu nevoie pentru Dylan ca să o iubească pe P...