În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II

31

Lui Rey i se întâmpla destul de des să își schimbe planurile în timp ce le aplica. Dacă inițial îl condamnase pe Dylan pentru schimbarea Philadelphiei pe care toată adunătura din cameră și-o dorea așa cum și-o dorise și el, la un moment dat, acum considera că fratele său nu era vinovat. El fusese influențat de vrăjitoarea lângă care trăia...

Se făcu comod în fotoliul de la măsuța de cafea din living-ul apartamentului închiriat, ignorându-i pe idioții care păreau a se certa pe tema de ce ar trebui să moară Philadelphia? Când îl recrutase pe Fred își dăduse seama că îi va fi greu să-l întoarcă în potriva Deliei, mai ales că acesta era îndrăgostit lulea. Știuse, totuși, că era imposibilă relația dintre cei doi din cauza lui Dylan, mergând pe două variante: prima contura posibilitatea ca Philadelphia să fugă cu Fred, iar cea de-a doua îl deposeda pe domnul Adam de iubirea pentru curva de care-și dorea să scape, devenind, în ambele cazuri, folositor.

Louisa era necesară! Ea era prima inamică a Philadelphiei pentru că încă îl iubea pe Dylan, iar acum psihologul –Roy- i se părea folositor tocmai pentru că nu își dezvăluise adevărata intenție în ceea ce o privea pe domnișoara Wilde. Un aliat intern, îl numise Rey, promițându-i că la final, Philadelphia urma să fie a lui. Pe lumea cealaltă, își abținu acesta râsul mângâind coperta tare a ceea ce, cândva, fusese jurnalul tatălui său.

Oftă –era așa un bărbat ocupat!- și privi jurnalul. Intrase în posesia lui prin intermediul lui Fred care preluase toate actele lui Brown. Era valoros pentru că menționa adevărata legătură de sânge a lui Dylan cu Rey și pentru că asta îl făcuse să-și schimbe traiectoria planului. Rupse una dintre pagini, cu un zgomot care-i opri pe cei trei din ceartă, și o împături frumos. Asta trebuia trimisă imperativ Philadelphiei Wilde pentru a destabiliza relația cu Dylan. Dacă încă mai putea face asta, strâmbă din nas, rupând și cea de-a doua pagină pentru a-și asigura reușita.

—Pentru Philadelphia, explică el. Un cadou de logodnă...

Zâmbi machiavelic și se lăsă pe spătarul fotoliului. Oare cât mai era până când va fi lansată petrecerea de logodnă a fratelui cu curva lui?

***

Desena, din nou, o casă. De fapt, Delia desenase toată viața ei case, numai că își perfecționase stilul o dată cu nivelul de cunoștințe. Ei bine, de data aceasta, Philadelphia desena o casă în genul celor clasice, caselor cu care se putea încă mândri statul.

Lucra la acest proiect de câteva săptămâni și deja prindea contur. Alese stilul său preferat, stilul Georgian și presărase câte ceva și din casele înșiruite de pe străzile Philadelphiei. De ele se îndrăgostise prima dată când ajunsese în Pennsylvania și știa că nimic nu i-ar fi plăcut mai mult ca acele locuințe „roșcate", din cărămidă, dar care promiteau un interior atât de bine încălzit, mai ales pentru zilele de iarnă. Privi copacii peste tot înfloriți și plini de culoare. Nu era de preferat, acum, căldura, dar avea dreptul să viseze. În fond, era sâmbătă, o zi liberă atât pentru ea cât și pentru Dylan, iar micuța Gabrielle terminase în sfârșit școala elementară. Un val de căldură aduse mirosul gazonului pe care Dylan îl tunsese de mai bine de o oră. De-abia ce intrase în casă, cu Gabby cocoțată de picioarele sale.

Domnișoara Wilde nu era genul concediilor. Aproape niciodată nu își lua zile libere, însă anul acesta era diferit. Anul ăsta voia să meară la mare și să se bronzeze până ce va fi de nerecunoscut. Voia să facă tot felul de prostii și, cel mai mult, voia să uite că trebuia să organizeze o petrecere de logodnă prin care să anunțe toate cunoștințele de logodna lor. Privi lung spre inel, iar bucuria ce îi invadă sufletul o făcu să realizeze că, nu trebuia neapărat să fie scump ca naiba ca să fie o nuntă frumoasă. Iar ea chiar visa la nuntă....