În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II

20

            Ajunsese la poliție și fusese închis fără ca măcar să fie ascultat, cu atât mai mult cu cât striga disperat că el fusese primul lovit de Philadelphia pe treptele bisericii. Oamenii legii râseseră, făcuseră glume pe seama lui și plescăriseră în fața amenințărilor cu judecata.

I se păreau cu toții niște incompetenți și strângând de barele de fier, cu imaginea lui Wilde privindu-l cercetătoare își promise că răzbunarea lui va fi una mult mai violentă decât s-ar fi așteptat ea. Venise la Biserică pentru că, fiind în treacăt în acea zonă, văzuse mașina fratelui său parcată în fața lăcașului și își propusese să o mai vadă o dată pe Philadelphia tresărind la încrucișarea privrilor lor, să îi poată auzi mâinile reci și umede frecându-se una de alta înfricoșate și să o vadă cum înghite agitată. Direct de la intrare se petrecuse acest lucru, dar nu se așteptase nici un moment ca ea să riposteze atât de agresiv.

—Dylan, în ce ai transformat-o pe fricoasa domnișoară Wilde? Dădu din cap nervos. Dylan – stigmatul tuturor relelor! Lovi cu piciorul în patul jegos și nu făcu decât să se lovească prostește în degete.

***

—Vrei să spui că l-ai lovit cu telefonul peste nas? O privi Dylan cu mâinile încrucișate la piept, stând la capătul patului și privind-o ironic. Colțurile gurii îi erau îndreptate în sus, anunțând criza de râs.

Femeia îl priviea de pe perne, bosumflată. Cu siguranță că fesele prinseseră deja tente vineții, iar palmele îi erau julite. În copilărie nu fusese adepta bătăilor –nu se luase la trântă cu nimeni, niciodată- însă episodul din acea dimineață, cu Rey, o făcuse să se gândească foarte bine la satisfacția personală pentru că da, ea chiar exista. Rememorase de zeci de ori până acum momentul în care Brandon fusese „ridicat" aidoma unui infractor. Simțise parcă răzbunarea anilor trecuți și se simțise extraordinar, chiar dacă fusese cu prețul pielii sale.

—Da, exact asta am făcut. Și mă simt minunat!

—Și eu mă simt bine că i-am dat un pumn, recunoscu bărbatul. Se lăsă pe pat, lângă ea și prinse cu degetele o șuviță rebelă care ieșise din coafură. Poate că nu era vorba de o agresiune sexuală, însă modul în care s-a comportat cu tine a fost suficient pentru a declanșa... inspiră brusc și afișă un zâmbet măreț, soldățelul din tine.

—Nu știu ce să zic, oftă ea și se lăsă mai bine în perne. Până să te cunosc nu concepeam un comportament de genul. Îl privi direct în ochi și șopti: mă schimbi, Dylan!

—Nu am eu cum să te schimb, scumpo. Poate că iubirea noastră trezește și curajul tău.

—Hmm... Își ridică mâna spre bărbia sa și îl mângâie ușor. Am distrus, cu siguranță, și slujba de Rusalii! Bărbatul plescăi, încă zâmbind și se lăsă în jos pentru a îi săruta buzele, cast. Îi dădu părul pe după urechi și brusc o întrebă:

—Ce era așa urgent de trebuia să pleci?

—Ăăă... atunci își aminti Delia că nu o sunase înapoi pe Roberta. Vai de mine! Dădu pătura rapid de pe ea și vru să sară în picioare însă, o durere insuportabilă îi traversă coccisul, răspândindu-se în spate. Își puse mâinile la frunte și icni, roșie la chip.

—Te doare... deduse Dylan din reacțiile sale. Își așeză mâna la baza spatelui său. Ia stai tu întinsă pe burtă. Vin imediat.

—Trebuie să o sun pe... însă el o opri repede, aruncându-i telefonul în pat. Femeia puse imediat mâna pe el și se întoarse în poziția cerută. Avea acum cinci apeluri nepreluate de la Roberta, două de la Louis și mai multe de la un număr căruia nu-i corespundea nici un nume. Oftă și decise să o apeleze mai întâi pe sora defunctului său șef. Roberta Ravenleigh nu o agrease niciodată și cu siguranță conversația nu urma să fie una agreabilă, însă, se temea cel mai tare de ideea că, văzând numărul apelurilor, ceva rău, catastrofal și de nereparat se întâmplase. Un alt gând îi izvorî în minte exact în momentul în care Dylan își făcea apariția cu un unguent antiinflamator, de calmare a durerii. Philadelphia încă stătea cu telefonul în mână și privea numele când el îi coborî pantalonii până la genunchi. Răcoara serii o izbi din plin și tresări, mai ales că îi simți imediat mâinile pe fesele dezgolite. Ce faci? Încercă să-și întoarcă fața. Icni în fața tincturii reci și prinse cearceful patului. Mamă, ce rece e!