În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II

24

1 iunie

—Să angajezi o dădacă pentru seara asta a fost urât din partea ta, trebui să recunoasă Philadelphia în timp ce privea menu-ul pompos al restaurantului. Dar, trebuie să recunosc că asta este prima noastră întâlnire, chiar dacă suntem un cuplu de o lună.

—Ar fi trebuit să te scot la o cină în doi de foarte mult timp, spuse Dylan care o privea pe sub ochi. Din februarie, dacă nu mă înșel. Expiră și se așeză mai bine pe scaun, ridicând arătătorul pentru a chema chelnerul. Nu-mi vine să cred că sunt mai bine de trei luni de când te cunosc și o lună de când suntem un cuplu. Delia zâmbi și dădură comanda, așteptând ca chelnerul să plece pentru a-și continua discuția.

—Este mai greu când crești și un copil, zise ea. Nu mă plâng, însă. Își drese glasul și bău din paharul plin cu șampanie. Oricum, voiam să-ți spun de ceva timp... Bărbatul se opri din analizat camera și își fixă privirea pe ea. Mi-am scos casa la vânzare. Majoritatea lucrurilor mele sunt deja la tine, Dylan și...

—Nu trebuie să te eschivezi, zâmbi bărbatul. Ți-aș fi cerut-o eu, dacă nu luai decizia asta. Cred că e timpul să ne mutăm împreună.

—Crezi, întrebă ea unindu-și degetele cu ale sale, că Gabby va înțelege?

—Gabrielle s-a obișnuit cu tine acolo. Uneori, adăugă el sorbind încă o gură de șampanie, am impresia că este mai mult decât evidentă legătura de fraternitate dintre noi.

—Dacă privești din interior, da. În rest, nu prea se recunoaște acest aspect.

—Mă gândesc cu groază la momentul în care va trebui să îi spun asta.

—Chiar vrei să-i spui?

—Nu trebuie?

Delia își întoarse privirea. Dacă și când îi va spune adevărul, cu siguranță că Gabrielle va reacționa foarte urât. Doar teama acestui gând ar fi determinat-o pe ea să nu îi spună niciodată copilei adevărul. Însă, îl privi pe Dylan cu coada ochiului cum primește farfuriile cu mâncarea comandată, zâmbindu-i chelnerului cam prea tânăr, și își dădu seama că pentru Dylan această teamă trebuia combătută doar cu adevărul.

Zâmbi și ea când îi întâlni privirea.

—Nu te mai gândi la asta, îi făcu el cu ochiul. Hai să mâncăm!

—Chiar sunt înfometată. Privirile de vănâtori feroce se intersectară, iar Dylan își ridică fruntea înțelegând sensurile cuvintelor. Amândoi erau înfometați, iar starea era alimentată de sentimentul de iubire. Hei, continuă femeia, te iubesc.

—Și eu, îi luă Dylan mâna, sărutândui-o tandru. Și eu... îi mângâie încheietura cu degetul său mare și zâmbiră. Momente ca acestea nu durau veșnic, însă atunci când se întâmplau, Philadelphia Wilde și Dylan Ravenleigh își aminteau de flacăra care îi unea, care îi făcuse ca într-o lună să trăiască toată dragostea pierdută în alți ani. Iar în ceea ce îi privea, lucrurile mergeau foarte repede, iar fiecare obstacol părea să-i apropie mai mult decât ar fi crezut vreodată ca și cum toate astea ar fi fost deja plănuite în Ceruri. Fiecare pas pe care-l făcuseră, fiecare decizie luată îi adusese în punctul comun pentru a continua bătălia cu viața împreună.

În aceași seară, Delia își zise că trebuia să-i comunice ideea ce o măcina de câteva zile, de când deschisese plicul de la Brown.