În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II

1

N 53rd Street, Philadelphia, Pennsylvania.
16 februarie

Norii se adunaseră pe cerul cenușiu al statului, iar de aceea atmosfera funebră conferea un plus de tristețe evenimentului trist la care se afla Delia.

Șeful ei, Mike, murise. Oftă, privind coșciugul așezat în centrul livingului, nevenindu-i parcă a crede că, în urmă cu câteva zile acesta fusese la fel de viu ca ea. Mai devreme se apropiase de sicriu, iar imaginea feței bărbatului galbenă ca ceara, cu barba ușur crescută și cu mâinile reci o îngrețoșase până la limita suportabilului. Nu se mai putuse atinge de apertitivele servite, nu se mai putuse apropia de acesta. I-ar fi fost frică dacă nu l-ar fi cunoscut încă în viață, dar acest bărbat ținuse rolul părintelui pentru ea, așa că nu avea de ce să se teamă. Nu înțelesese niciodată de ce avusese un comportament într-atât de plăcut cu ea, și chiar dacă acesta insistase că nu era vorba decât de talentul ei, Delia știa că, la incipit, nu existase un talent ieșit din comun în domeniul construcțiilor în ceea ce o privea.

Mike Ravenleigh era mort...

Citise e-mailul primit de la sora acestuia de mai multe ori, pentru ca în final să înțeleagă cu adevărat cuvintele. O zări pe cea la care să gândea, serioasă și lividă lângă fratele ei, de parcă cineva mai putea să-i facă vreun rău defunctului. Erau mulți cei din casă, dar mai mulți erau aceia care râvneau câte ceva de pe urma lui Mike. Cu mâinile împreunate, Philadelphia Wilde își trase nasul. Tare îi mai venea și ei să plângă pentru că nu reușise să-l răsplătească pe Mike niciodată. După terminarea studiilor, Delia se văzuse în imposibilitatea de a plăti datoriile facultății și din cauza faptului că era lipsită de experiență nu își putuse găsi o slujbă. Domnul Ravenleigh venise el mai mult la ea –nici acum nu știa cum făcuse rost de numărul său de telefon- și o avansase în post rapid. Banii apăruseră la fel de iute și se trezise cu un cont curat. Își aminti cum sunase prima sa tentativă de a demisiona:

—Domnule Ravenleigh, am observat toate binefacerile pe care mi le-a-ți făcut și mă văd nevoită să demisionez. Nu vă pot înapoia nimic.

—Am cerut ceva înapoi?

—Nu, Delia simțise nevoia de a pune punctul pe i. Dar o ve-ți face, iar atunci nu voi plăti sub nicio formă. Mike știuse la plata „în natură" la care se referise angajata lui, așa că o asigurase de faptul că pentru el ea nu era decât o a doua fiică. Ciudat era că, Delia nu știuse ca acesta să aibă copii. Fusese tensionată, primul an aici, dar treptat atmosfera se calmase. Mike Ravenleigh nu își permisese nimic de natură erotică, iar asta o liniștise. Deveniseră din ce în ce mai apropiați, iar ea începuse a i se destăinui ca o fiică. Nu-și cunoscuse tatăl în copilărie din cauză că acesta murise, dar Mike fusese tatăl său pentru cinci ani.

Acum, rămăsese din nou fără tată...

Inima o durea la fel de tare ca picioarele –își luase o pereche de ghete fără toc, pentru că nu știa cât urma să stea aici- iar sufletul îi era mai negru ca nonculoarea purtată. Se simțea din nou abandonată. Mike o lăsase singură, cu o posibilă șansă de a rămâne fără serviciu și atât de înfricoșată de zilele care urmau să vină.

Se înfioră în momentul în care o pală de vânt o izbi direct în spate –se anunțaseră ninsori mărunte (de altfel, în Philadelphia nici nu urma să vezi furtuni de zăpadă din cauza climatului subtropical umed) și temperaturi de zero grade spre seară. Își întoarse privirea, curioasă de intrus și observă un munte de bărbat, lat în umeri și cu ochii bruni. Chipul lui se întoarse spre al ei, și pentru momente bune se priviră curioși. Nu se cunoșteau...