Bineînțeles că nu rămase.
Fugise imediat pe ușa din dos, trântind grăbită portiera mașinii și accelerând motorul. Își aminti cum Margo, sora ei, fugise de Edward în același fel și cum, de aceea, Edward Hook –unul dintre colaboratorii firmei la care lucra momentan- părăsise orașul. Cine știe pe unde erau acum cei doi? Pufni, dându-și ochii peste cap din cauza faptului că i se părea absurdă ideea unei povești de dragoste. Într-adevăr, se putea observa de la o poștă că Margo era făcută pentru Edward și viceversa, însă nu se punea problema unei colaborări între ea și un bărbat care, mai mult ca sigur, o considera pacientă.
Viră rapid pe bulevard și puse brusc frână când îi ieși înainte culoarea roșie a semaforului. Primi câteva înjurături de la șoferii din spatele ei, iar apoi călcă accelerația. Fierbea fără vreun motiv –ar fi trebuit să fie fericită, la urma urmei pentru că nu urma să intre la închisioare, însă se îmbufna când îi revenea din nou și din nou imaginea clară a lui Dylan Ravenleigh, atât de calm, de vesel și de zâmbitor. Nu-și amintea să fi auzit de vreun Dylan în cei cinci ani scurși, iar asta –pe lângă aversiunea sa față de doctorii de minte- o enerva încă și mai tare. Așa deci... venise pentru averea lui Mike! Tare i-ar fi convenit ca nu Dylan să moștenească firmele, căci se vedea de la o poștă cum nu merita nici măcar un șfanț din ce agonisise Mike. De fapt, singurul care merita firma era doar Mike, iar ei îi venea să o îngroape o dată cu el. Ochii i se împăinjăniră când trecu pe lângă una dintre Universitățile din Philadelphia, de lângă Râul Schuykill, traversând podul.
Oftă, încercând să uite. Avea o vârstă –douăzeci și șapte de ani- și trebuia să se comporte ca un adult ce era. Trebuia să se gândească, în schimb, la altceva. Drumurile din Philadelphia erau mai puțin întortocheate ca din alte zone ale Statelor Unite, iar priveliștile și casele de aici o impresionaseră dintotdeauna. Teren era suficient, iar Golful oferea cele mai frumoase priveliști pe care ea le văzuse vreodată. Delia iubea acest stat. Aici se refugiase după terminarea liceului –pe care-l făcuse în Livingston- intrând la Facultatea de Arhitectură –cu extrem de multă voință. Aproape că Florance –mama sa- nu o lăsase să plece, însă Philadelphia fusese pregătită să fugă de acasă pentru visul său. Ajunsese, așadar, în cel mai frumos loc din întreaga Americă, în care se potrivea mănușă. Și nu, nu era vorba de prenumele său. Privi în stânga și își aminti cum participase la construirea unui întreg lanț de case pe Sydenham Street, bucurându-se de priveliștea demolării vechilor locuințe. Știuse, de atunci, că partea sa favorită era aceea de a distruge lucruri, căci impactul dintre bila gigantică alimentată de zgomotele muncitorilor îi trezise mii se emoții de bucurie. Iar Mike fusese acolo, sorbindu-și sucul de la MacDonnald, de parcă nu erau amândoi murdari după o zi de muncă intensă.
Zâmbi, gândindu-se la faptul că mai exista o asemănare între tată și fiu. Amândoi erau la fel de calmi. Soarele era spre asfințit când intră pe S Broad Street, ceea ce însemna că Mike era deja la doi metri sub pământ. Știa unde îl îngropaseră așa că îi va aduce flori. Zgomotul unei nave care tocmai ce ancorase în micuțul debarcader o făcu să se încrunte. Stătea aproape de Philadelphia Navy Yard, iar aceste zgomote erau la ordinea zilei pe aici. Ea alese însă așa. Îi plăcea marea, mirosul sărat al apei și mai ales pescărușii care se mai iveau pe cerul clar al zonei. În plus, pe lângă vasele ancorate aici, zona era destul de liniștită, cu multe parcuri și magazine ce se raportau la calitate. Ce rost mai avea să locuiască în Philadelphia dacă nu interacționa și cu apa din zonă?
Parcă mașina în fața căsuței sale cu două etaje de pe 4700 S Broad Street, și oftă, scăldată în ultimele raze ale Soarelui. Chipul femeii ușor bronzat cu mici pistrui pe obraji era oval, aproape perfect. Ochii ei albaștri, care vara tindeau spre un verde absolut, erau mijiți și i se păru că îi aude din nou glasul lui Dylan Ravenleigh. Era clar. Ceva i se întâmpla.
CITEȘTI
În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II
Storie d'amoreUn pistol, un priveghi și afirmația că nu este nebună. Atât îi luă Deliei să se îndrăgostească de Dylan Ravenleigh -fiul defunctului său șef. O reîntâlnire, plimbări cu mașina, sesiuni de terapie. De asta fu nevoie pentru Dylan ca să o iubească pe P...