În și cu Philadelphia -Seria „Domnișoara Wilde": Volumul II

33

Pentru excursia pe care și-o programaseră, Dylan făcu eforturi cu scopul celei mai frumoase zile de naștere dintotdeauna. A doua zi, când se trezi înaintea Deliei, văzu planul casei pe măsuță. O privise cum dormea încruntată, cu chipul roșiatic în anumite zone și cu lacrimile uscate pe obraji și strânsese din dinți, abținându-se. Ura faptul că familia lui o făcea să sufere... Ce mai ura Dylan era că nu o putea ajuta să-l închidă pe Rey, tocmai pentru că nu aveau dovezile unui viol pentru că acesta nu fusese raportat niciodată. Totodată, se gândea la cât de mult rău i-ar fi putut face un proces femeii care, când venea vorba de fratele vitreg, se înfiora toată. Admira la ea tentativa curajului, amintindu-și de pumnul pe care i-l oferise lui Brandon pe treptele bisericii. Zâmbi. Făcuse o treabă bună până acum, iar de acum trebuia să optimizeze încrederea domnișoarei Wilde.

Pe nouăsprezece iunie, Dylan luă proiectul și, în aceași zi, înainte de a intra la serviciu, se duse pentru a discuta cu un arhitect. Suma era exorbitantă, dar bine că Ravenleigh dispunea de toate fondurile pentru, spera el, a o bucura pe Delia de surpriza sa, cadoul de după nuntă. Între nouăsprezece și douăzeci și unu, iubita lui fu o epavă. O găsise plângând în repetate rânduri la baie, avea mai tot timpul ochii umflați și nasul roșu, nu își putea controla emoțiile și tresărea la cel mai mic zgomot. Reînviase, cum s-ar spune în popor, frica. Pe douăzeci și doi, Dylan îi propuse o seară la teatru, iar refuzând-o, cei doi se certară grozav. Bărbatului i se părea că nu lupta îndeajuns, ascunzându-și propria frustrare, aceea că era incapabil în a o ajuta. Stătură supărați unul pe altul toată noaptea, urmând ca de dimineață să fie trezit cu un sărut lung de îmi pare rău. Sâmbătă, când se împlineau oficial două săptămâni de când se abținuseră de la sex, Gabby veni cu o idee, in timp ce se uita la televizor.

—Vreau să călăresc!

Dylan își dăduse ochii peste cap și îi explicase că săptămâna viitoare nu avea cum să o înscrie la lecții de călărie pentru că plecau în excursie. Răsfățată, așa cum fusese încă de mică, Gabby se smiorcăise, amenințase și, când cei doi se aflau în pat, discutând despre ultimele detalii, târând iepurele gigantic după ea, fetița anunță:

—Nu vreau să merg cu voi în excursie!

Până la zece Dylan încercase să o convingă de contrariu, o momise, dar fetița era fermă în decizie. Voia să rămână acasă, să facă înot și să călărească. Când se puse înapoi în pat, Dylan spumega și bombănea.

—Acum vrea înot! Of, Doamne! Își ridică mâinile la cer. Eu am răsfățat-o așa!

—Nu te învinovăți, zise Delia închizând cartea erotică pe care o citea și foindu-se neliniștită din cauza descrierilor concupiscente din roman. Oricum obținea tot ce voia. Așa e Gabby. Mult prea autoritară, inteligentă și guralivă pentru vârsta sa. Se agăță de gâtul său, regretând scenele pe care le făcuse cu o săptămână înainte și, dregându-și glasul, zise. Margo și Edward sunt în oraș. Și-au cumpărat o casă aproape de W Girad Avenue, o zonă foarte frumoasă. I-aș putea ruga să aibă ei grijă de Gabby, dacă vrei...

—În alte condiții nu aș fi de acord, răspunse Dylan, însă asta e dorința lui Gabrielle, iar mie îmi surâde o săptămână singuri. Vreau să te văd defilând goală în camera de hotel...

Femeia râse și își propuse să ia micul dejun cu sora sa următoarea zi. În plus, trebuia să găsească un centru de înot și un loc de călărie pentru Gabby. Îl sărută pe obraz pe Dylan și își lăsă capul pe pieptul acestuia, șoptind vinovată.