Speranță târzie

Capitolul 15. Planul

Norul de ceață care se adunase în mintea Alenei începe să se risipească discret. Ea vede din ce în ce mai clar cuvintele negre înșirate pe hârtia albă. Ajutată bineînțeles și de cuvintele spuse mai devreme de către Demien. Mâinile s-au potolit și nu-i mai tremură ca la început. Trupul nu-i mai este înțepenit. Amețeala a dispărut și ea. 

 Niciodată nu a avut o astfel de stare, probabil pentru că niciodată nu s-a gândit la o asemenea... ofertă. Este adevărat că și-a dorit întotdeauna să facă ceea ce a învățat în facultate. De multe ori imaginația a pus-o în asemenea postură, dar nu credea că este posibil vreodată ca visele ei să se transforme în realitate. Era conștientă că nimeni, niciodată, nu-i va oferi o asemenea șansă. Știa că trebuie să ai foarte multe relații pentru a primi un asemenea post... O asemenea provocare. O mare responsablitate.

Faptul că tocmai Demien a fost cel care a făcut asta, o pune totuși în încurcătură. Nu este nevoie să-i traducă cineva care este părerea lui despre femei. Cam pe unde se află ele în societate... Și-a dat seama singură că el este un bărbat care nu se încrede niciodată în ele. A văzut singură dezamăgirea din ochii lui. A simțit pe propria ei piele indiferența de gheață a acestuia. În scurta perioadă de când îl cunoaște a reușit să observe că nu se sinchisește de prezența ei. Că nu o vede chiar dacă ea se află la doi milimetri de el, ca acum...

Atunci de ce a făcut-o? De ce i-a pus ei în cârcă această responsabilitate? Putea să aleagă pe oricare dintre persoanele aflate la această masă. Putea să aleagă pe cineva din familia lui... Dar nu pe ea. O străină... Un nimeni... O femeie...

- Tu crezi că tipa asta este potrivită pentru o asemenea funcție? obiectează Eddie cu voce gravă amintindu-i Alenei că și el face parte din aceeași categorie de bărbați care nu au încredere în femei.

- Așa este, se grăbește ea să aprobe, chiar dacă nu este de acord cu ceea ce spune. Eu nu sunt potrivită pentru asta. Nu am absolut nicio calitate care să m-

- Da, este potrivită! răspunde Demien ignorând intervenția Alenei.
Doar este invizibilă, nu?

- Și eu cred că va face față, adaugă Albert hotărât.

Este pentru prima oară, cel puțin de când se află în această cameră, când ia atitudine. Nu știe dacă face asta pentru a-l apăra pe Demien, sau pentru a fi împotriva lui Eddie. Niciodată nu i-a plăcut tipul ăsta, de ce ar face-o de acum în colo? Simplul fapt că au o legătură de sânge, nu va șterge cu buretele antipatia pe care i-o poartă. Hm! Antipatie sau gelozie?... încă mai cântărește variantele.

Marc și Lyla rămân tăcuți preferând să fie atenți la ceea ce scrie în documentele pe care le răsfoiesc, nu la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Pentru ei Alena este o străină, așa cum sunt și ei unul pentru celălalt, chiar dacă tocmai au descoperit că sunt frați. Lor puțin le pasă cine este persoana care va conduce firma în viitor. Nu este firma lor... Dacă ar exista o cale să iasă din toată această poveste ar face-o fără ezitare.

- Are studiile necesare pentru a ocupa această poziție, adaugă Demien dorindu-și ca Alena să nu renunțe acum. I-a simțit nehotărârea. A aflat în sfârșit care este părerea ei despre ceea ce se întâmplă. Nu știe însă de ce o face atât de târziu. Putea să reacționeze încă de aseară dacă nu-i convenea situația. Intenționat i-a dat un exemplar al contractului pe care ea l-a semnat chiar sub ochii lui, ca să-l studieze. Să mediteze singură la ceea ce scrie acolo. Să aibă timp să se acomodeze cu ideea... De ce dracului nu a zis nimic? De ce a tăcut?

Furia, izvorâtă mai degrabă din noile lui principii despre femei în general, nu neapărat legată de Alena, nu-l ajută deloc să se calmeze. Ba simte cum i se amplifică cu fiecare secundă care trece... Începe să-i fie ciudă pe alegerea făcută. Pe nevoia lui neașteptată de a o avea pe această femeie cumva în preajma lui. Aproape de el... Devine furios pe modul în care se simte acum. Gândul îi fuge la deciziile luate fără să se gândească. Aceasă nouă modalitate a lui de a acționa, doar din instinct, nu-l satisface deloc. Ce dracului a fost în capul lui?