Pășesc leneș către bucătărie, ochii fiindu-mi pe jumătate închiși. Mi-am luat pe mine halatul în formă de iepuraș și cobor. Pe frigiderul din bucătărie e lipit un bilețel mov pe care scria :
Scumpo, am ieșit la alergat. Mă întorc curând.
XOX.
Inspir profund aerul și încep să îmi fac micul dejun. Scot ingredientele pentru omleta cu șuncă, cașcaval și ardei. Bat ouăle, tai șunca și restul. Pun țigaia la încălzit, torn ulei și aștept să se încingă. Se încinge, pun întâi ce am tăiat, se rumenesc nițel și adaug ouăle bătute. Aștept să se fac și o întorc. Se prăjește și pun in farfurie. Fac o salata greceasca și fac și cafea pentru unchiul. Aranjez totul pe masă și aud ușa deschizându-se.
—Neața, bucătăreaso. Glasul lui Chris m-a făcut să tresar.
—Chris? Ce cauți aici? Eram surprinsă și mă gândesc cum a intrat. I-ar fi trebuit cheia să intre.
—Eu l-am adus. Ne-am întâlnit de dimineață și am zis sa îți facem o surpriză. Unchiul meu părea oarecum încordat dar încerca să mascheze totul cu un zâmbet.
—Ok... Mă uit ciudat la ei, iar ei se uită la mine mai ciudat.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—Ciudat. Mă uit la Chris cum intră în bucătărie, având pe umăr o geanta sport, o lasă jos și se așeză pe scaun.
—Vreți să mâncați? Ți-am făcut și cafea. Îți pun? Îi întreb pentru a elimina din tensiune.
—Eu, scumpo, nu mănânc. Doar cafea beau. Mâncați voi, eu mă duc sus să fac duș. Indică spre el, alergatul l-a făcut să transpire. Nu înțeleg ce se întâmplă în ultimul timp cu unchiul meu.
—Bine. Două cuburi de zahar și o linguriță de lapte, așa-i ? Eram aproape sigură că așa bea cafeaua.
—Exact, scumpo. Poftă bună. Țipă în timp ce se duce in camera lui.
—Mulțumim, Derek. Vocea lui Chris suna cam ciudat. Îl priveam în mod insistent, incercam sa conștientizez ce se întâmplă.
—Știu că m-ai mânca, iubito, dar acum nu se poate. Râsul lui mă trezește din holbatul meu.
—Asta ți aș putea spune eu ție. Îmi așez halatul pe spătarul scaunului și îl văd cum mă analizează și înghite în sec.
—Ai mare, mare noroc, iepuraș. Îmi face cu ochiul și își mușcă buza privind la decolteul meu.
—Nu l-aș numi noroc. Plus că am zis că ți-o voi plăti și asta e doar începutul, dragul meu. Înfig furculița într-o roșie și încerc cumva să mănânc într-un mod provocator. Îl văd cum ochii îi ies din orbite și înghite în sec.
—Nu mănânci, iubitule? Îl întreb drăgăstos, în timp ce ochii noștri sunt conectați.
—Nu mă provoca, iepuraș. Aluzia legata de halatul meu mă face să chicotesc, n-are idee cu cine s-a pus.
—Jocul ăsta se joacă în doi. Zâmbesc triumfător.
—Iar eu voi câștiga. Cuvintele ies cu o rapiditate din gura lui pentru ca în următoarea secundă, bluzele lui sunt peste ale mele și dă startul unui sărut aprig.
