12.

4.2K 191 5
                                    

Comandantu'

Am intrat in cartier. deschizi ușa ca mi am uitat cheile.

    Ooo, Doamnee. 

—Chris, trebuie sa pleci.

—Ce s-a întâmplat?
Spune acesta, lăsând farfuria in chiuvetă.

—Unchiul meu vine acasă și nu o să se termine bine dacă te găsește aici.

Soneria a început să cânte.

—Te duci sus la mine in camera. Nu atingi nimic. Doar stai.

—Inteles. Si unde e camera ta?

—Sus. O găsești. 

Acesta urcă scările in grabă, iar eu mă îndrept spre ușă.

—În sfârșit. Ai vorbit cu cineva ?

—Televizorul era dat mai tare. Ți s-a părut.

—Bine. Miroase a mâncare ?

—Am făcut paste.
Adopt fața unui îngeraș.

—Mă duc sa mănânc. Mănânci și tu?

—Nu, mă duc sus sunt obosită.

—Bine.
     Urc rapid în cameră și mă rog ca acest băiat să fi găsit camera și să stea cuminte acolo.

—Chris ?
Aprind lumina și îl văd cum se holbează la un album foto cu mine mică. Se folosea de lumina de la telefon pentru a vedea fotografiile.

—Erai așa adorabilă.
În mâna lui se afla o poza cu mine când aveam vreo 5 ani. Purtam tricoul meu galben cu "Dora" si bentița galbenă.

—Pot sa iau poza, te rog ?
Avea fața de cățeluș plouat.

—Dacă îmi aduci și tu una

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

—Dacă îmi aduci și tu una.
Îl privesc șireată și zâmbesc drăgăstos.

—Îți promit, Defnie.
Semăna cu un copil mic ce a primit cadoul perfect de Crăciun.

—Ayla, pot sa intru ?
Vocea unchiului meu se auzea de pe cealaltă parte a ușii.

—O secundă.
Mă panicasem deja.

—Chris, ascunde te sub pat acum !

—Pe bune?
Era uimit și puțin speriat de situație.

—Haide.
Se bagă sub pat rapid și eu îi deschid ușa.

—Ce făceai ?
Avea privirea unui polițist sub acoperire.

—Mă uitam la poze.
Îi spun pe un ton nostalgic.

—Iti e dor de ei ?
Spune în timp ce privește poza cu părinți mei.

—Puțin, dar m-am obișnuit că au treburi mai  importante decât mine.
Zâmbesc strâmb.

—Nu e adevărat, albinuțo.

—Cum spui tu. Aș vrea sa dorm.

—Bine, albinuțo.
M-a pupat pe frunte si a ieșit.

—Chris, ieși.

—În sfârșit.
Chris iese și se așază pe pat.

—Ar trebui să pleci, e târziu.

—Bine, albinuțo. Nu înainte de…
Mă sărută tandru, tachinându-mi buza de jos.
Iese pe geam, folosindu-se  de copacul de lângă casa mea.

NecunoscutUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum