Necunoscut

28.

     Îl priveam și totul părea ireal. Nu știu de unde a picat și cum s-a întâmplat, dar mă bucur.

—Apropo, avem ceva de discutat.
   Nu știu de ce, dar e serios și asta mă sperie puțin.

—Spune.
   Îl îndemn să deschidă subiectul deoarece nu suport sa stau pe ace.

—Ce i-ai zis unchiului tau că sunt?
   Rânjea, dar totuși și a menținut stătea serioasa.

—Urma să îi spun că ești iubitul meu când m-a întrerupt pentru a îmi spune că ar trebui sa vi la cine. Dar uita că el nu e la cină.
        Realizez că sunt puțin frustrată din cauza unchiului meu și a atitudinii lui din ultima perioada.

—Ador sa te aud când îmi spui așa.

—Ce? Iubitule?
    A sunat un pic mai ciudat decât mi-aș fi imaginat eu.

—Nu mă mai chinui, femeie. Nu vezi că mă lupt aici.
     Tonul lui denota disperarea.

—Cu ce te chinui? Cu ce te lupți?
    Rânjesc la el, și observ cum e încordat și se uită la mine de parcă mă dezbracă din privire.

—Întâi sărutul, acum tonul ăsta. Mă lupt cu dorința de a-ți rupe hainele și a te face a mea.

—Deci înseamnă că eu am câștigat.
     Incerc oarecum sa schimb subiectul deși sunt roșie precum racul.

—Tu tremuri sub atingerea mea. Deci eu am câștigat.
    Avea dreptate. Mă făcea al naibii de rău să tremur și fiu fericita cu fiecare atom.
            Ușa de jos s-a auzit, ceea ce însemna că unchiul meu s-a întors iar Chris nu are tricou. Eu îl port pe al lui. Îl prind repede și îl dau jos. Oferindu-i o priveliște incredibila asupra sânilor mei. Se holba și era cam incomod. Obrajii mei căpătase culoarea roșiatică.

—Îmbracă-te repede, eu îmi iau alt tricou repede.
    Îi explic deși el doar se holba la mine. Înghite în sec și da din cap.
    Se îmbracă continuând să se uite la mine. Iau din dulap un tricou și îl îmbrac cu o rapiditate nemaivăzută. Se uită cam trist la mine.

—Mi-ai stricat priveliștea.
   Brunetul meu se bosumflă și mă privește ca un copil mic.