Necunoscut

11.

Chris

Deschide ușa, te rog.

Poate mă minți, de unde știu ca ești aici ?

Soneria se aude, anunțând ca cineva dorește să mi vadă minunatul chip.

—Deschizi si tu ușa?
Chiar m a găsit. O, Doamne …

—Aylaaaaaa, deschide ușa. Te rog
L aș mai putea ține la ușă sau …

—Nu mă ține la ușă.
I am deschis. Chris avea in brațe snaks uri, ciocolata si filme.

—Buna Chris.
A ajuns in 20 de minute , respectiv 15 daca nu il mai țineam la ușă. 

—Pot sa intru?sau inca mă ți la ușă?

—Fara astea semeni cu câinele pe care nu l am avut. Un fel de Scooby Doo.
M am dat din ușă, lăsându i suficient loc sa intre.

—In living, haide.
De pe holul măricel intri in living, ce ador la asta ca eu am decorat o.

—Frumos decorat.

—Sa fiu narcista sau nu?
Mi am mângâiat bărbia, am o față de om gânditor sau de om cu dureri de burta intre astea oscilez.

—Fii narcisistă, Defnie.

—Eu am decorat si ales mobila, Fred.

—Ai gusturi bune. Sunt curios cum arată camera ta.

—Pe loc repaus, motănel.
Râsul său cristalin răsuna in toată camera. Scoate din punga snaks urile si le întinde pe măsuță. Repeta procesul si cu filmele dar le ține în mana.

—Ce film vrei ?
In mâna lui se afla The Notebook, Boyhood, Dear Jhon, Marvel, Suicide squad și încă unul cu Spiderman.

—Suicide squad. La primele trei plâng si celelalte le am văzut.

—Nu stiu de ce. Dar ma așteptam sa alegi filmul asta.

—Adica? Si eu am o bâtă.

—Esti cam agresiva, nu crezi?
Se apropie de mine privindu ma fix in ochii.

—Ti se pare.
Vrea sa se joace cu focul, atunci să il ardem. Mă apropii si eu, acesta rămâne puțin uimit la început. In câteva secunde își revine si zambetul specific ii revine.

—Deci, ești si Harley Quinn.

—Poate, de ce? Ai vrea sa fii Joker ul meu?

—Mi ar place la nebunie, iubire.
Îmi plasează un pupic pe obraz si se aseaza comfortabil pe canapea.
Cred ca eu sunt cea care a luat puțin foc. Putin.

Timp de 2 ore nu prea scoatem cuvinte. Acesta chicotește la reacțiile mele.

—Mi e foame.
Mă plâng ca un copil mic ce trebuie hrănit.

—Să gătim. Nu garantez ca știu să o fac, dar pentru tine sunt dispus sa incerc.

—Ce romantic! Știu eu. Mi e frică sa te las singur in bucătărie.

—Chef Ayla, ce preparați ?

—Fac paste cu sos si pui. Se fac rapid, ăsta e avantajul.

—O sa fim ca doamna si vagabondul?
Făcând referirea scenă unde cățeluși mănâncă paste și sfârșesc prin a se pupa.

—Tu pari a vagabond.
Îi fac cu ochiul și încep sa scot cele necesare. Privirea lui e fix pe mine, îmi urmărește atent orice mișcare.
Mă ridic pe vârfuri pentru a ajunge la cutia cu paste. Brațele lui se fac simțite pe corpul meu. Mâinile lui îmi fac pielea roșie. Mă ridică in sus, iau cutia si picioarele mele fac contact cu gresia. Acesta îmbrățișându ma puternic.

—Gata, ștrumf. Te las să ti faci magia.

—Hocus pocus.
In 35 de minute totul era gata. Ar fi fost 30 dar Chris simțea nevoia să se joace cu nervi mei.

—Pofta bună.
Mănâncă cu poftă, scoțând și mici mormăituri.