Necunoscut

40.

—Ce faci?
      Îl văd pe Chris cocoțat pe pat încercând să facă ceva.

—Ce silențioasă ești, te-ai gândit să te faci ninja?
    Își freacă bărbia și tentativa de a schimba subiectul nu o să îi iasă. A ascuns la spate ceea ce voia să pună sus, deasupra patului.

—Schistad, nu încerca să faci d-astea cu mine. Știi și tu că nu ți merge.
   Ridic sprânceana și privesc cum se albește nițel și pare emoționat.

—Încercam să îți fac o surpriză, dar ai venit prea repede. Apropo, nu știam că te descurci atât de bine cu mopul.
     Rânjește în modul specific lui și încercă să acopere emoțiile sub un rânjet.

—Abilitățile mele de a curăța locul unei crime, să știi, sunt impecabile. Ce surpriză?
   Încercam cumva să văd ce ascunde la spate.

—Asta. Îmi arată bilețelul făcut de ziua mea, ce acum stătea înrămat într-un micuț tablou pătrat. Voiam să îl pun deasupra patului tău.
     Îmi zâmbește și simt cum lacrimile încep ușor să curgă. Se sperie imediat ce observă că lacrimile curg, și lasă tabloul în poala și își duce mâinile către fața mea. Îmi prinde obraji în palme, oprind astfel lacrimile. Îmi sărută obraji și mă calmez.

—Să nu mai plângi. Nu pot să respir știind că tu plângi.
   Mă privea serios, citeam în ochii lui că asta simte și acest gest mă topea.

—E de fericire, Chris.
   Zâmbesc cald și îl mângâi.

—Nu contează. Nu vreau să plângi, prințesă.
    Cu o mâna mută tabloul și cu cealaltă mă așeză în poala lui. Stăteam în poala lui cu mâinile sale împreunate cu ale mele, acestea poposeau pe abdomen.
     Săruta pe alocuri gâtul.

—De ce bilețelul rămâne la mine?
   Am făcut doar unul și aș fi vrut să aibă și el.
      Mă întorc către el. Acum stăteam cu un picior pe o parte și celălalt pe cealaltă parte. Își așeză mâinile pe spatele meu și mă privește fix în ochii.
      Ochii lui căprui îi întâlneau pe ai mei. Doar ochii lui mă făceau să mă topesc.

—Pentru că vreau să știi și să îți fie clar cât de mult de iubesc. Și faptul că nu vei scapa de mine.
    Adaugă ultima propoziție amuzat, dar totuși serios.

—Și eu te iubesc, prințișor.
   Îl strâng în brațe și îmi așez capul pe umărul lui. Și la rândul lui, mă strânge și simt cum corpul meu eliberează endorfină.

—Prințesă, voiam să te întreb dacă vrei să îmi fi alaturi la meciul de azi. Adică să mă sprijini de pe margine.
    Simțeam cum își dorește să fiu acolo și emoțiile pe care le simțea, erau evidente. Mă strângea în brațe și puteam observa cu coada ochiului cum își mușcă buza de jos.

—Cu siguranță. Mereu o să te susțin. Și să știi, îmi place să văd bătăi. Și să dau bătaie.
   Chicotesc puțin și îl văd împăcat cu el că am acceptat.

—Agăț ăsta și tu te schimbi, că meciul începe încurând.
   Mă ridic și îl văd că se întristează.

—Ce e ?
   Mă uit la el cum stă oarecum bosumflat.

—Îmi plăcea mult cum stăteai. Și Chris Jr, e de acord cu mine.
   Rânjește pervers, apuc pernă și arunc spre el.
   Îl văd cum râde și ia tabloul și încearcă să îl așeze.
   Îmi dau jos tricoul și rămân în bustiera și pantaloni scurți, se uita către mine. Se oprește din ce face, înghite în sec și rânjesc ca și el.
   
—Nu te juca cu mine, prințesă.
   Culoarea ochilor lui s-au schimbat, a devenit un căprui foarte, foarte închis.

—Prințisor, acum i-am dat motiv lui Chris Jr să se trezească din morți.
   Râd și îl văd cum zâmbește.

—Prințeso, Chris Jr de când ai apărut în viața mea, e treaz în fiecare secundă. Fugi și îmbracă-te.
   Rânjetul lui era de-a dreptul triumfător.

—De ce? Poate mai vreau să stau așa.
    Îl văd cum tușește nițel și mă privește ușor chinuit.

—Prințeso, nu mă mai face să păcătuiesc.