Necunoscut

27.

    Îl priveam și simțeam că orice gol din mine se umple. Mă simțeam fericita. Și nu puteam sa ii mai spun ceva. M-a liniștit. Și la modul că m-a temperat și a calmat tot ce izbucnise în mine.

    Nu îmi puteam sa explic de ce mă deranja atât de tare faptul că acesta comenta. Eram convinsă că el nu mai simte nimic pentru ea, dar aveam nevoie să știu că eu sunt ceea ce are nevoie.

—Tu ești ceea ce am nevoie și ceea ce mă faci să simt e nebunie pură. Fără tine simt că înnebunesc și cu tine sunt nebun. Am nevoie de tine. Și nu azi, mâine, ci pentru totdeauna. Știu că sună nebunesc. Dar de când ai părut in viața mea tasmanian blond, totul e nebunesc.

      Mi-a citit gândurile și cuvintele lui au venit ca o binecuvântare asupra mea. Mi-au făcut inima să zbârnâie de fericire, iar sângele sa îmi curgă cu o viteza inexplicabila prin vene.
      Nu știam să îi răspund. Și știu că nu aș fi putut sa ii răspund în același mod de frumos. Nu mă pricep la cuvinte.

      L-am tras aproape de mine, simțindu-i respirația asupra buzelor mele. Și instantaneu mi-am lipit buzele de ale lui. A fost surprins de gestul meu. Acesta revenindu-și ușor, ușor și totodată preluând controlul. A adâncit sărutul și m-a tras cumva sub el.
      Era deasupra mea și sărutul devenea tot mai pasional, mâinile sale au ajuns sub tricoul lui. Trăgea conturul sutienului meu și simțeam că am să mă topesc. Când a ajuns la capsele sutienului un mic sunet a ieșit pe gura mea.

         Deodată se ridică de mine și iese pe balcon. Nu înțelegeam nimic. Nu îl înțeleg. Într-un moment mă face să mă simt cea mai importanta persoana pentru el și în cealaltă clipa mă aruncă ca pe o cârpă. Nu îl înțeleg. Și nu sunt bataia lui de joc. Mă ridic în picioare și mă duc la el.

—De ce ai făcut asta?
     Voiam să îl înțeleg și să nu vărs nervi pe el fără motiv.

—Vorbești serios?
   Tonul lui era de-a dreptul batjocoritor.

—Da, Chris. Vorbesc serios.
    Am incercat sa îi ignor totul și să nu ne stric seara.

—Ayla, dacă continuam așa, nu mă puteam opri. Și nu știu daca ar fi fost bine sa se întâmple asta.

—Deci nu ar fi fost bine cu mine.
  Trag concluzia și îl văd cum mă privește fix.

—Prințesă, nu m-ai înțeles. Nu cred că ar fi fost bine sa se întâmple asta aici și acum având în vedere că unchiul tău poate veni oricând. Și vreau ca totul sa fie special.

—Aaa…
   Nu știam cum și ce să îi spun. Eram bulversata și tot odată copleșita de toate.

—Iubito, doar nu credeai că nu vreau sa facem pasul cel mare?
    Rânjea la mine în modul lui. 

—Păi nu știu.
   Îi răspund sincer și îl privesc.

—Iubito, îmi doresc să te fac a mea, dar vreau ca totul sa fie special. Tu ești speciala. Vreau ca totul sa fie special, plus că nu vreau ca unchiul tău să ne vadă în acțiune.
      Râde și mă privește în modul lui.