Necunoscut

47.

       Am intrat în casă, toată un zâmbet până când l-am văzut pe Chris și pe unchiul stand serioși, în ochilor se putea vedea un strop de dezamăgire.

—Ce s-a întâmplat?
     Sper ca asta să nu aibă vreo legătură cu Jessica.

—Am vorbit cu părinți tăi.
     Inima începe să bată din ce in ce mai încet.

—Și eu care credeam că e vorba de bătaie. Ce vor?
    Tonul meu denota răceala pe care o simțeam față de ei.

—Ar vrea să stai cu ei, în New Orleans.
     Simțeam cum îmi fuge pământul de sub picioare. Chris avea o privire ce îmi rupea sufletul.

—Nu îmi pot face asta.
   Deja simțeam cum dau înapoi.

—Ayla, sunt părinți tăi.
    Unchiul nici măcar nu ridică capul din pământ.

—Asta nu le dă dreptul să îmi fută viața în halul ăsta. În niciun caz nu am să mă mut. Vedeți voi.
    Suna amenințător, s-au uitat la mine mirați și eu am fugit.

     La propriu, fugeam fără destinație. Îi auzeam în spate cum mă strigă, dar nu am întors chipul nici măcar o secundă.

*Peste câteva ore*

   Mi-am pus planul în aplicare. Ai mei urmează să ajungă acasă și unchiul se află acolo. Sunt sigură că și Chris e acolo. Nu i-am putut explica nimic și simt că e in ceață.

   Mă apropiam de casa mea, de căminul meu. Vedeam mașina tatei parcată intre a unchiului și motorul lui Chris. E încă aici.
   Apăs pe clanță și intru. Cei patru se află pe canapeaua din living, simțeam tensiunea deși abia am pășit în cameră.

—Ce se întâmplă aici?
   Părinți mei se uitau întrebător la unchiul și puțin cruciș la Chris.

—Avem de discutat ceva important.

—Acest tânăr nu face parte din familie.
    Tata se uita către Chris, îl vedeam cum avea tristețea îl acaparează.

—Chris e iubitul meu. Și face parte din familie, din familia mea.
   Pun accent pe ultimul cuvânt.

—Despre ce e vorba?
   Părinți mei s-au resemnat și au acceptat faptul că el rămâne.

—Despre adopție.