Necunoscut

37.

—Mai am o singură surpriză.
      E emoționat și se putea citi asta pe chipul cu ușurință. Se fâstâcea și își mușcă buza de joc după fiecare cuvânt.

—Încă una?
      M-a dat peste cap și nici măcar nu știu cum să mai fac față, adică azi a fost un rodeo de sentimente și emoții.

—Ultima. Și ar trebui să mergem, nu vreau să ratăm.
      Nu îmi dau seama ce am putea rata sau care ar putea fi ultima surpriză.

—Unchiul ?
       Întreb deoarece e destul de târziu, ceasul din perete indica ora 4 și jumătate.

—Știe, prințesă.
      S-a gândit la tot. Îl prind de mână, degetele noastre împreunându-se.

—Să mergem.
     Rânjește vesel și ne îndreptăm către ieșirea din casă. Apasă pe clanța rece, conducându-mă către motorul său.
    Încă priveam motorul ciudat, îmi era încă frică deși știam că alături de Chris nu aveam sa pățesc ceva.

—Prințesă, nu-ți face griji. Eu sunt aici și nu vei păți nimic. Ne-am înțeles?
     Mi-a prins față în palmele lui mari și mi-a oferit un sărut scurt pentru a mă calma.

     Aprob din cap și îmi oferă casca pe care mi-o și închide. El își pune casca, așezându-se, așteptând să fac același lucru și așa am făcut. Stăteam pe motor cu mâinile înfășurate în jurul lui, simțind căldura emanată de corpul său.

     Mâinile mele se aflau acum pe sub tricoul său, simțeam cum îi arde pielea și inima îi bătea din ce în ce mai repede. Mă concentram asupra bătăilor inimii lui, simțind fiecare boom al său. Bătăile inimii lui e melodia mea preferată.

       Mă simțeam infinit. Eram eu și băiatul pe care am ajuns să îl iubesc în scurt timp. Băiatul care mă face să înnebunesc doar prin faptul că rânjește la mine. Nu m-am gândit niciodată că am să simt vreodată așa ceva. Nu am fost o fata romantică cu atât mai puțin una care să viseze la Făt Frumos din lacrimă.

—Prințesă, oricât de multă plăcere mă faci să simt ținând mâinile pe abdomenul meu, dar am ajuns.
     Atunci când îl aud rostind cuvintele și îl aud chicotind, îmi iau mâinile de pe abdomenul său. Nu am conștientizat faptul că el oprise.

     Se dă jos, lăsându-mă să stau singura pe motor. Își dă casca jos, prinzând-o de mânerul stâng al motocicletei. Mâinile lui se așeza acum pe casca mea, desfăcând-o și punând-o cu grijă pe celălalt mâner.

      Își așeză mâinile pe talia mea, ridicându-mă la propriu în aer. Îmi pun mâinile pe gâtul lui și mă așeză cu picioarele pe o partea și alta a lui. Stăteam koala cu mâinile înfășurate în jurul lui.

—Te conduc așa?
     Rânjea la mine și mai săruta pe alocuri.

—Mie îmi place așa. Deși cred că tu te bucur mai mult.
    Îi fac cu ochiul și mă așez mai bine.

—Nici măcar nu ai idee, prințesă.
     Aceste fiind spuse, se năpustește asupra buzelor mele. Sărutându-mă flămând plasându-și în mod intenționat mâinile pe fundul meu.

     Încerc să îi mut mâna dar acesta rânjește și îmi pune mana la loc, pe gâtul său și mâna lui a revenit pe fundul meu, strângând ușor.

—Mergem?
     Spun, rupând sărutul din cauza lipsei de aer.

—Mergem așa.
       Își mișcă picioarele precum un roboțel, nemișcându-și minunatele mâini de pe fundul meu.
Mă amuză copios modul său de a merge.