Necunoscut

46.

     Deja o vazusem pe Jessica și fetele cu care a venit. Din punct de vedere numeric, ne aflam la egalitate.
     Ne apropiam de ele cu pași repezi pentru că vreau sa pun punct poveștii ăsteia. M-am săturat să se bage în relația mea cu Chris.

—Să începem, nu am timp să stau la discuții.
     Îi aruncă o privire urâtă după ce am terminat de spus și ultimul cuvânt.

—Nu știam că ești atâta de dornică să iei bătaie.
    Încerca să mă ia peste picior, dar tot ce obține de la mine și de la fete este un râs cu o tentativă malefica.

—S-o crezi tu că eu iau bătaie.
    Numai apucă să spună ceva, deoarece eu și fetele sărim pe ele.
    Mâna stângă se afla în părul ei și cu cea dreaptă încercam să o imobilizez. A prins un moment și mi-a dat cu piciorul.

—Mare greșeala.
    Îi șoptesc la ureche și o trântesc la pământ. Stăteam pe ea, la propriu, și o țineam imobilizată. Mă uit în jur și văd că fetele mele deja le-au lovit bine.

—Ce mai zici acum, păpușico?
   Nu stăteam pe ea cu toată forța pentru că nu voiam să o rănesc rău, voiam să se învețe minte.

—Dă-mi drumul.
   Vocea ei suna patetic.

—Fac și asta după ce juri că ne vei lăsa în pace. M-am săturat de tine, farfuză mică.
    Îi puteam rupe mâna dacă voiam, dar nu puteam să se ajungă la poliție, spital.

—Bine, ai câștigat. Jur că vă las în pace.
    Mă ridic de pe ea, o ridic și pe ea.

—Vezi că ne putem înțelege.
    Îi că cu ochiul, în timp ce Emma, Noora și Lily le dă drumul fetelor cu care ea a venit.

—O să arzi în iad.
    Țipă farfuza din toți plămâni.

—N-am cum să ard, când în Iad mă simt ca acasă.
   Râdem toate și ne îndepărtăm de mielușelele rănite.