final fericit | p.jimin

Capitolul 5: 20 De ture.

"Deci... lasă-mă să văd dacă înțelesăi..." a început aceasta, uitându-se la Corina apoi la mine cu o privire nesigură dacă ce auzea era adevărat. "Jimin e profesor de sport la liceul tău, fix ca în videoclipul ăla de pe canalul lor cu "Bangtan Sonyeondan Highschool" în care arată cum ar fi dacă BTS s-ar duce la liceul tău și mai arată și ce roluri ar avea?"

"Mai mult sau mai puțin. Încă nu l-am văzut cu o minge de baschet în mână, și nici nu cred că îl voi vedea prea curând. Sunt mai mult ca sigură că nu vrea să se facă de râs și mai mult cu înălțimea lui. La câți nemernici sunt în școala noastră, o să-şi bată joc de el fiindcă nu e înalt și cu toate astea ține în brațe o minge de baschet de parcă ar fi unul dintre jucători și el ar fi-" Lav m-a oprit din vorbit, scuturându-mă pentru a-mi reveni la realitate, însă am oprit-o imediat. "Am înțeles. Mai bine tac."

"De-obicei eu sunt aia care se panichează, dar mă credeți că nu sunt decât surprinsă și atât? Pun pariu că nu v-ați aștepta la asta din partea mea, dar uite că miracolele se întâmplă."

"Şi mă rog, de ce ești atât de calmă când eu de-abia mă abțin să nu mă duc să-l caut prin cartier?" o întrerupe Corina, frecându-şi mâinile frenetic.

"Fiindcă am început să scriu cartea asta tip fanfiction în care protagonista e româncă iar Jimin devine profesor de sport la liceul ei, iar cei doi se îndrăgostesc dar relația lor nu poate merge fiindcă fata e elevă iar el e profesor."

"Stai, pe bune?" am întrebat-o, surprinsă.

"Nu." mi-a răspuns cu o față plictisită, făcându-ne să râdem şi să-i dau un pumn în umăr.

"Păi şi atunci ce e cu calmitatea asta pe tine? Tocmai tu, tipa hiperactivă?" am glumit, însă se pare că gluma mea nu a făcut-o să râdă. "Ești supărată sau ce?"

"Bingo. Vrei şi-un premiu?"

"Woah, mai ușor tigroaică mică ce ești. Bine, ce tot spun aici... Tu ești pălugă direct. Pune mușchi pe tine, niște carne și te faci Hulk." am continuat să glumesc, dar tot nimic, determinând-o pe Corina să-şi încerce norocul.

"Ce ai? Se întâmplă ceva? A venit un idol coreean din trupa noastră preferată în orașul nostru și tu zici că te trezişi cu fața la cearceaf."

"Știți tipul ăla cu skateboard... Zilele astea a început să-mi facă avansuri. Am crezut că e drăguț la început, văzând cât de mult încerca să mă facă să îl plac, dar a devenit enervant așa că îi spusă-i mai devreme că nu sunt interesată, că am iubit, cum e și adevărat, iar acesta se enervă și începu să mă înjure de parcă ar fi la un concurs de făcut rap. Mi-am irosit timpul cu el. Voiam doar să fim prieteni dar văd că nu se poate." a terminat cu un oftat lung, trecânduşi mâna prin păr pentru a 10-a oară de când venise aici. Probabil era un obicei de-al ei.

Eu şi Corina am făcut schimb de priviri.

"E prost, uită-l. Am să mă iau eu de el și am să-l fac să regrete tot ce-ți zisă fără să pomenesc măcar de tine sau de vreo înjurătură." i-am răspuns, arătându-i pumnul drept cu care am lăsat lați câțiva tonți până acum.

"Nu, nu-l bate..."

"Mereu ești așa, Lav, dar las-o de data asta. Sincer, până și pe mine mă deranjează ce ne spui. Adică nu ești bătaia de joc a nimănui, nu meriți să ți se spună asemenea chestii." i-a reproșat Cori, punându-se în fața ei ca de-obicei.

Într-un final am cedat, a refuzat total cererea mea de ajutor şi am plecat acasă cu pâinea și niște prostioare cumpărate pentru vizionarea unui film horror. Nu mai avusesem parte de unul de ceva timp și chiar îi duceam lipsa.
Lav se speriase din nou de reclama de la McDonald's în loc de film, evident, și am sfârșit prin a avea o seară plăcută. După ce s-a terminat filmul și am mai dansat puțin, am cântat, - sau mai exact ne-am prostit - am condus-o pe Lav acasă iar eu şi Corina ne-am întors înapoi la mine pentru a mai petrece puțin timp împreună înainte de a pleca și ea înapoi la locuința ei.

"Cori... Mâine am ora de sport și e fix ultima..." m-am plâns, stând cu fața afundată într-o pernă ce-mi înăbușa sunetele de disperată pe menstruație.

"Oh haide... E ultima oră. Sigur nu o să vă tortureze mintal până nu mai puteți. Și în plus, e Jimin cel despre care vorbim aici."

"Da, e Jimin cel nou. Cred că îți dai seama că s-a schimbat. Nu mai e același băiat care fusese cât timp era împreună cu ceilalți membrii din BTS."

"Şi pot să știu și eu ce s-a întâmplat cu un an în urmă? Nici până acum nu am înțeles clar." m-a întrebat aceasta, fixânduşi privirea asupra mea.

"Corina... nici eu nu am înțeles prea bine... Prefer să nu dezgrop morții oricum."

"Hai, te rog eu, spune-mi și mie!" s-a pus în fața mea, făcând fețe drăguțe și botic ceea ce mă amuza.

"Ești așa un copil... Uite, eu tot ce știu e că Jin a intrat într-un accident cu mașina iar Jimin era împreună cu el înăuntru, însă nu se știe ce s-a întâmplat de a ieșit din mașină înainte de accident iar prințul nostru roz a fost singurul rănit. Jimin se certase cu el, e ceea ce a spus acesta pe lângă: "Jimin-ah pare să nu mă mai agreeze nici rănit. Mi-e teamă că s-a enervat pe mine atât de rău încât nu vrea să mai fim prieteni." iar Jin era încă în spital pe-atunci. Toată vina a picat pe Jimin cumva, iar fanii au început să se supere pe el."

"Păi și s-au supărat toți?" m-a întrerupt ea.

"Normal că nu. Ăsta e un motiv stupid. Faza e că după ce Jin a ieșit din spital, s-a aflat de asta și mulți au început să-l filmeze pe el împreună cu ceilalți membrii. La un moment dat, poți vedea un tip îmbrăcat ca Jimin care îl împinge pe Jin cu putere, făcându-l să se împiedice și să cadă. De-acolo a pornit totul. Fanii au început să îl deteste pe Jimin pentru comportamentul lui, iar alții erau pur și simplu dezamăgiți. Majoritatea încă îl iubeau și credeau că a fost altcineva din moment ce nu i se vedea fața în videoclip, dar când Jin a afirmat că Jimin fusese cel care îl împinsese și și-a exprimat tristețea și supărarea față de această întâmplare, aproape toți au început să fie nervoși. Jimin a părăsit trupa, s-a aflat mai târziu, și în curând a plecat și Jin. Ceilalți băieți nu au putut să-şi mai continue cariera ca și trupă din moment ce își pierdeau popularitatea din ce în ce mai mult cu toate scandalurile create din cauza acestor întâmplări iar contractul lor a devenit praf și pulbere, mergând toți pe carieră solo. Acum nu se știe unde e Jin, dar noi clar știm unde e Jimin."

"Wow..." părea să nu mai aibă cuvinte, dar o înțelegeam. Se întâmplaseră prea multe cu un an în urmă, iar visele și speranțele fanilor BTS muriseră împreună cu faima acestora. Mie însă îmi era foarte greu să cred în toate acele zvonuri, chiar dacă însuși Jin afirmase că acesta era de vină cu totul. Îmi era greu să cred, refuzam să cred că asta era situația. Că cel la care ținusem atât de mult la vremea aceea era cu totul altă persoană. În plus, aceste lucruri nu fuseseră confirmate niciodată de el. Acesta nici măcar nu mai fusese văzut după ce ieşise din mașina lor iar accidentul se întâmplase. Parcă dispăruse de pe suprafața pământului. Până când s-a întors înapoi într-o zi, doar ca să renunțe la tot ce ținea de a fi vocalist și dansator în cea mai populară trupă coreeană din lume.

"Corina... Se face târziu și sunt obosită, chiar dacă nu făcurăm mai nimic. Te conduc până afară și te descurci?"

"Da, nu-i nimic."

După ce am condus-o până la poartă, m-am întors înapoi în casă, pregătindu-mi lucrurile pentru ziua următoare. Îmi făceam griji degeaba. După spusele Corinei, sigur nu ne punea să depunem atâta efort din prima zi, în special la sfârșitul orelor.

Dar mi-am dat seama că am avut dreptate de la bun început când i-am auzit vocea de înger spunând pe un ton răspicat "20 De ture, acum!" cu aceeași română de baltă, uitându-se parcă la mine chiar dacă vorbea cu toți cei din sală ce acum își exprimau supărarea prin veșnicele sunete de balene care plâng după sufletul lor pereche.