"Final fericit? Scuze, nu suntem în Disney."
"Şi să înțeleg că în viața reală nu există finaluri fericite, sau ce?" l-am întrebat, furioasă, încercând să-mi stăpânesc lacrimile ce amenințau să cadă. Mi-am muşcat buza inferioară cu putere.
"Nu şi în...
Mi-am pus telefonul într-un mic săculeț pe care erau imprimate niște litere, pregătindu-mă să plec în oraș. Mi-am luat un tricou negru şi o pereche de pantaloni scurți tot negrii pe mine, nişte adidaşi simpli în picioare iar părul mi l-am lăsat liber, făcând două cocuri mici în ambele părți ale capului. După ce am terminat să mă pregătesc, am salutat-o pe bunica și am ieșit pe poartă grăbită. Era posibil să întârzii puțin iar Răzvan sigur nu mi-ar fi dat pace dacă s-ar fi întâmplat asta.
Mi-am scos telefonul din săculeț, amintindu-mi că nu pot merge atâta timp fără să ascult niște muzică. Mi-am băgat căștile albe în urechi, asigurându-mă din când în când că nu se afla o mașină în spatele meu ce era gata să mă trimită direct în sicriu. Am mers așa până în fața Mercurului, schimbând melodia din playlist ocazional. Răzvan era și el acolo, cu ochii în telefon.
"Hey." i-am spus sec, iar acesta m-a salutat înapoi, complimentându-mi ținuta.
Am început să ne plimbăm, uitându-ne ba la haine, ba la accesorii, jucării sau cărți. Evident, el era interesat de lenjeria intimă și cel mai probabil niște manechine cu forme dar nu l-am băgat în seamă. Am preferat să nu-i dau importanță, așa că m-am îndreptat spre librărie, începând să mă plimb pe lângă rafturi în căutarea unei cărți bune. Erau câteva interesante, dar niciuna dintre ele nu merita să fie cumpărată. Nu de mine, cel puțin. M-am pus pe fotoliu, dar atenția mea a fost captivată de băiatul din fața mea. Jimin se uita la mine în timp ce ținea în mână o carte pe care scria "Secretele Mării." Mi-a zâmbit călduros odată ce m-a văzut, aşezându-se pe fotoliul de lângă mine. I-am întors gestul, salutându-l.
"Ce faci aici? Nu te știam genul să citești." i-am spus, îndreptându-mi privirea spre cartea ce încă o ținea în mână.
"Am zis să fac o schimbare. Tu? Ce citești?"
"O carte cu zeii din Grecia antică. Mereu mi-au plăcut chestiile de genu'."
"Interesant. Și care e zeul tău preferat în general?"
"Athena... E zeița înțelepciunii, literaturii și a artelor. E mereu curajoasă în bătălii, dar luptă numai contra inamicilor, astfel protejează pe toată lumea. Îmi doresc să fiu ca ea." m-am uitat la spatele cărții din mâna mea, sperând să nu fie prea scumpă. Dar și de această dată lumea se întorcea împotriva mea. Nu aveam decât bani pentru o masă în oraș, nu și pentru o carte ca aceasta. În plus, era prea mare. Lăsasem toți ceilalți bani acasă, crezând că nu voi avea nevoie de ei din moment ce ieșeam doar cu Răzvan.
"Eu deja te consider o mică Athena. Nu te cunosc prea bine dar sunt sigur că ești genul acela de persoană." mi-a zâmbit, uitându-se înapoi în cartea lui. Iarăși. Inima mea o luase la galop, simțind nevoia să mi-o scot și s-o arunc la gunoi. Bătea cu putere. O puteam auzi.
"Vrei să auzi o glumă?"
"Sigur." a spus acesta, atent la mine.
"Am vrut să îmi cumpăr un tricou camumflabil dacă tot am venit aici, dar nu l-am putut găsii." am terminat, făcându-l să râdă. S-a aplecat, începând să chicotească.
"Eşti norocoasă că apreciez glumele de genul ăsta." a zâmbit larg, ținând degetul arătător înspre mine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
