Ce vrei, Răzvan?
Seen.
Ai face bine să îmi răspunzi şi să nu îndrăzneşti să-mi mai dai seen dacă vrei să te iert pentru ce ai făcut atunci.
😒 Ok, am înțeles ideea. Mă dusesem până la baie puțin.
Iartă-mă, bine? Nu vreau să te mai văd supărată pe mine. Nu vreau să știu că ești supărată în general, de fapt. Țin mult la tine, Tania.
Inima îmi bătea cu putere dar nu îndeajuns de mult încât să mă facă să uit de acel moment. Poate că a fost totul doar o glumă, dar nu pot uita așa de ușor ceva făcut tocmai de el. Pur și simplu nu îmi stă în fire!
😇 Așa că hai să facem pace. Vreau să te scot prin oraș weekend-ul ăsta, ce zici, vrei?
nu știu... nu cred că mă vor lăsa bunicii să mai ies prin oraș așa de des acum că am început liceul din nou
Adevărul era că nu aveam chef să merg cu el. Chiar dacă așteptasem acest moment de atâta timp, parcă nu mă mai interesa așa de mult să ies prin oraș cu un tip care își bătuse joc de mine la un moment dat. Poate că exageram, și sincer, cam așa era, dar nu aveam de gând să mă schimb doar pentru că nu sunt eu normală la cap în ochii unora. Îmi doream să ies cu el cândva, dar poate nu acum. Eram confuză de asemenea, în legătură cu sentimentele mele pentru acești doi băieți, deci nu știam ce să fac.
Eh haide... Nu fi așa. Sigur te vor lăsa bunicii tăi, sunt oricum prea bătrâni ca să le mai pese. Furişează-te și ieşi dacă e nevoie, dar nu mă lăsa baltă când am nevoie de minionul meu.
Nu eram sigură că îmi mai plăcea acea poreclă. Minion.
fie, ies cu tine, dar nu am de gând să stau mai mult de vreo 3 ore. Mă uit la ceas, să nu uiți...
Ce rea ești. Oricum, ne vedem sâmbăta asta pe la 1, ok?
ne întâlnim în față la mercur.
în regulă. la 1 atunci. ne vedem mâine.
De fapt nu vin mâine.
Am ceva de făcut așa că ne vedem poimâine. Pa minion
Bye
Grozav... Întâlnire cu Mr. Cassanova. Am uitat de puțin narcisist.
Când am ajuns acasă, m-am ghemuit sub pătură și mi-am stins telefonul, încercând să uit de toate sentimentele amestecate pe care le aveam. Eram un dezastru. Mă simțeam ca o adolescentă pe ciclu, ceea ce și eram, dar nu la momentul respectiv. Îmi doream să mă dau cu capul de un perete sau ceva fiindcă nu mai suportam să mă gândesc în continuare la cei doi. Nu știam ce simt, pentru cine simt ceva și de cine e corect să mă îndrăgostesc. Era clar că hormonii îşi făceau de cap înăuntrul meu.
Simțeam nevoia să îmi fac un duș, așa că m-am dus repede la baie, am dat drumul la apa călduță apoi mi-am aruncat toate hainele pe jos, neținând cont de faptul că sora mea mai mică era acolo și se uita la mine confuză.
"Ești bine?"
"Nu acum, Miruna. Ieşi te rog frumos din baie. Trebuie să mă relaxez puțin."
"Cum zici tu."
CITEȘTI
final fericit | p.jimin
Fanfiction"Final fericit? Scuze, nu suntem în Disney." "Şi să înțeleg că în viața reală nu există finaluri fericite, sau ce?" l-am întrebat, furioasă, încercând să-mi stăpânesc lacrimile ce amenințau să cadă. Mi-am muşcat buza inferioară cu putere. "Nu şi în...
