Alarma de pe noptieră a fost stinsă imediat ce mi-am amintit că îl voi putea întâlni din nou și astăzi. Gândurile mele legate de el încă mă bântuiau, chiar dacă încercam să mă concentrez pe orice altceva, doar mai puțin pe el. Bunicii mei erau în curte, ocupându-se cu treburi de-ale casei, iar sora mea era la ea în cameră, decizându-se în final să mă lase în pace și în liniște.
Am pus "MYSTXRIVL - MOONSHINX" pe repeat, apoi m-am dus la bucătărie să mănânc ceva repede înainte de a mă îmbrăca în ceva comod pentru o nouă zi la liceu.
Mi-am pus niște unt și gem de gutuie pe două felii de pâine, făcându-mi un ceai de mentă ca și băutură. Telefonul îmi vibra din nou, semnalând că am primit un nou mesaj. Expresia mea s-a schimbat radical văzând de la cine era. Jimin.
Să nu te prind că nu vi nici azi la liceu.
de când ai devenit tu diriginta mea?
Shh. Nu contează asta. 👀
😂 eşti culmea. vin, stai calm.
Bun. Pentru că vreau să îți spun ceva după ce termini orele...
e ceva important?
Îl poți numi şi aşa
o-kay...? ne vedem în curtea liceului după ore atunci. annyeong~
Annyeong~~\(●♡●)/
Am zâmbit la emoji-ul pus, grăbindu-mă să îmi termin feliile de unt și gem împreună cu ceaiul mai repede pentru a putea să mă pregătesc odată. Pentru prima oară în atâta vreme, eram entuziasmată să merg la liceu, lucru foarte ciudat venind din partea mea.
"Dă muzica mai încet și bagă-ți căștile în urechi dacă ai chef să asculți la maxim!" a spus, sau mai exact strigat, Miruna.
"Nu vreau! Dacă te deranjează așa de mult muzica mea, bagă-ți dopuri în urechi ca să nu mai auzi nimic și taci din gură!" m-am răstit la ea, închizându-i gura. Mulțumită de replica mea, am zâmbit pentru mine și am sorbit din ceaiul meu călduț, scoțându-mi niște haine din dulap.
Un tricou negru cu niște imprimeuri albe pe el, niște blugi skinny care îmi rămăseseră puțin cam mici dar se potriveau cu acel tricou, iar la mână mi-am pus o brățară oarecare lăsată pe noptieră împreună cu un inel pe deget. Nu eram genul să port accesorii și nici să fac parada modei, aia fiind treaba Corinei si eventual și a Laviniei, dar astăzi simțeam nevoia să am grijă de mine. Curiozitatea mă omora pe dinăuntru, iar frica de a mi se spune ceva ce nu voiam să aud din partea lui creştea din minut în minut, însă am încercat să respir adânc, lăsând toate grijile mele la o parte deocamdată.
Când am ajuns la liceu, am fost asaltată cu întrebări de cei 3 "prieteni" ai mei.
"De când sunteți așa de apropiați, tu și profu' de sport?" a zâmbit ştrengăreşte Elena, dându-mi un cot.
"Nu te privește pe tine. Clarisa, parcă ți-am spus să nu mai zici la nimeni! Nu știi să-ți ți gura?!" m-am apropiat de ea amenințător de mult, vărsându-mi nervii pe creața din fața mea ce acum se uita în jos, speriată.
"Scuze! Nu mă puteam abține să nu-i spun cuiva. În plus, doar ei doi știu, nimeni altcineva nu a mai auzit de asta." a răspuns cu un ton vinovat care m-a mai calmat puțin.
CITEȘTI
final fericit | p.jimin
Fanfiction"Final fericit? Scuze, nu suntem în Disney." "Şi să înțeleg că în viața reală nu există finaluri fericite, sau ce?" l-am întrebat, furioasă, încercând să-mi stăpânesc lacrimile ce amenințau să cadă. Mi-am muşcat buza inferioară cu putere. "Nu şi în...
