Ce-ar fi dacă lucrul de care avem cel mai mult nevoie ne poate schimba radical soarta, dând un nou înțeles asupra termenului "a dori". Complicat sau poate mai simplu decât pare? De unde și până unde se leagă dorințele de obsesii? Ei bine, am să destăinui o poveste, în care adevărul și dreptatea și-au spus cuvântul în privința lăcomiei, un păcat care duce la altul. Flăcări care ard la nesfârșit și două inimi ce luptă una împotriva celeilalte.
El nu a avut niciodată nevoie de un motiv anume ca să rupă un picior, să zdrobească aripa vreunui înger, să jinghiuiască oricare altă viețuitoare vie sau moartă. Nu avea nevoie de un motiv anume – cum nu avea nevoie nici de vreo permisiune, cel puțin așa se șoptea la fiecare colt, însă eram sigură că toți se înșelau.
Am zâmbit în timp ce mi-am făcut un jurnal al respirațiilor și expirațiilor mele. Calmul pusese stăpânire pe mine de câteva minute iar tot ce trebuia să fac era să aprofundez această stare mult prea plăcută, ca să nu îi dau un motiv în plus să se bucure mai mult decât o făcea deja. Îi auzeam pașii revărsându-se în încăperea închipuită ca un ecou al minții mele. Zvelt ca întotdeauna, picioarele sale parcă pluteau în încăperea rece, abia schițând câteva zgomote. Fiecare mișcare, cuvânt sau respirație de a sa era atent calculată, nimic nu ii scăpa cu vederea, nu uita nimic și nu ierta nimic sau pe nimeni niciodată.
Nu l-am privit în ochi ci doar am continuat să-l ascult plimbându-se parcă neobservabil prin încăpere, sau mai bine zis dându-mi târcoale. Mă simțeam ca o pulpă de pui în cușca unui leu flămând.
-Gânduri deșarte te frământă, vorbi el mai mult ca o constatare.
Nu i-am răspuns ci doar am oftat. Mă putea citi destul de bine în starea asta. După toate câte am suportat, câte mi-a făcut ar fi trebuit să-l urăsc, să-l disprețuiesc și să-i doresc moartea cu fiecare secundă ce trecea, însă nu puteam... Nu îl uram pe atât de mult pe cât îmi doream.
Această poveste este scrisă în colaborare cu @IvonaDubois. Unele personaje se regăsesc în romanul "Rolifer", poveștile noastre îmbinându-se. Acțiunea din unele capitole se regăsește în ambele romane, fiind povestită din perspective diferite.
CITEȘTI
Drakor
Action{ON HOLD} -Ultimele cuvinte? a întrebat el, zâmbind drăcește. - O să arzi în Iad, bastardule! - Ce coincidență! Acolo m-am născut, a spus înainte să-şi înfigă mâna în gâtul său arzându-l de viu." Nu îți pot oferi alte detalii, ci doar faptul că noi...
