Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 2

    Am stat în parc cam doua ore. Am mulți prieteni dar nu îmi place sa stau foarte mult cu ei pentru ca sunt gălăgioși.
    Ideea e ca s-a întâmplat ceva foarte ciudat, ca de obicei. A venit un băiat lângă mine pe care nu îl cunoșteam și mi-a spus ca el e Julian. Și sincer îl pot crede fiindcă știe toate chestiile pe care le-am făcut împreună, dar e bizar faptul ca știe cum arat.
    - Slenderman și proxy-urile lui... M-am întâlnit cu ei o noapte în urma când mergeam acasă iar Slendy mi-a spus cum arăți și unde pot sa te găsesc.
    Și îl mai cheamă și Julian deci... Totul e dubios. Viata mea e dubioasa, dar totuși nu mai mult ca cea anterioara.
   Acest Julian are aceiasi ochi căprui și intensi pe care i-a avut dintotdeauna, parul lui tot brunet e, doar ca tuns altfel. E mai voinic și mai înalt acum, și cu siguranță mai mare ca mine. Poate doar cu doi ani.
    - Ai rămas la fel de frumoasa, spune el cu mana pe obrazul meu.
    Julian Confirmed.
    - Eu nu mai vreau sa mai trăiesc o data viata anterioara, decât dacă pot canta la pian, spun eu.
    - Eu nu cred ca ei îți vor împlini dorința... Și mai am sa îți spun ceva.
    Sper sa spună ca sta chiar langa mine.
    - Rider... Urmează sa se mute în bloc cu tine.
    Ce ce ce?
    - Când?! Cum?!
    - Asta nu știu.
    Julian ma ciufuleste și se ridica de pe banca.
    - Ne cauta, spune el. Ei trei ne cauta și dacă ne găsesc o luam de la capăt. Trebuie sa ne ascundem de Rider.
     - De ce?
     - Pentru ca ceva îmi spune ca dacă îl găsesc pe el, au cheia sa ajungă la noi. Și nici eu, nici tu, nu vrem sa trăim din nou acea viata. Cine știe ce se întâmplă? Poate va fi mai rău... Oricum, voi încerca să te ascund măcar pe tine, dar nu promit ca voi reuși. Îl au pe Slenderman, iar noi nu avem pe nimeni.
    - Ne avem unul pe altul, spun eu. După 12 ani în care am încercat sa te uit, totuși te-am găsit și nu mai vreau sa uit de tine.
    - La mine sunt 14, spune el zâmbind și îmi întinde mana. Hai la Mall.
    - TU? La Mall? DE CÂND?!
    - De când au sucuri foarte bune, hai femeie!
    Totuși îi dau dreptate fiindcă și eu am băut sucuri acolo. Era sa devin dependenta.
    Mergem sper Mall ținându-ne de mana, ceea ce îmi da siguranța ca Dumnezeu exista. Tocmai s-a întâmplat o minune. Și pentru mine aceasta minune e tot ce am nevoie. Poate visez cu ochii deschiși acum și nu trebuie decât sa apară Alex ca să ma trezească... Sper doar ca nu visez.
    - Julian?
    - Da?
    - Ciupește-ma.
    El pare confuz de porunca mea însă mă ciupește. Ma uit în jur, îl vad pe el.
    - MULTUMESC DOAMNE!
    Julian râde ușor și ma săruta pe cap. Îmi apar fluturi în stomac instantaneu, ca în cealaltă viata.
     - Auzi, tu cum de îți amintești tot ce s-a întâmplat?
     - Pana nu l-am întâlnit pe Slenderman nu știam nimic. Nu știu exact ce mi-a făcut.
     - Te-a drogat...
     - Nu vreau sa cred asta!!!
     - Nici eu.
     În puțin timp ajungem la Mall. E atât de mare încât mi se pare ca ma pot pierde foarte ușor. Pana acum nu mi s-a întâmplat. Îl am pe Julian, și nu vreau sa îl pierd nici măcar o secunda, nici măcar din vizor, nici măcar din nimic.

~~~~~~~~~~~~~...... BRUH

   Bon deci am nevoie de idei cât de repede puteți. VA ROG. Nu băgați în seama punctul, luați-l mai degrabă ca semnul exclamării.

   Ati auzit de Hetalia? Dacă da, sa știți ca vreau sa fac un zodiac ceva de genul ala. Dar încă nu știu ce sa spun.
   Ne vedem curand