Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 14

- E ziua ta?
Rose ma privește surprinsa și apoi îi apare un zâmbet zurliu pe fata.
- La mulți ani!!!!!!!!!!
- Whooa, mersi!
Rider e prea ocupat cu jocurile lui ca să îmi ureze "la multi ani".
E o zi frumoasa în care ploua cu găleată, fulgera și tuna. Nici urma de soare, doar nori. Iar Conacul e pustiu.
- Unde-i toată lumea, oare? se întreaba Rose cu voce tare.
- Cui îi pasa? E mult mai liniște acum...
Îmi e somn. Abia m-am trezit dar îmi e somn. E ora.... 10 dimineața, da. 10 și 3. Iar eu azi n-am chef de nimic.
Brusc se deschide ușa. E femeia aia îmbrăcată în asistenta. E Ann.
Rider nici nu baga de seama.
- Azi eu am grija de voi, spune ea.
- Eliza, șoptesc eu cu ochii cât cepele când îi aud vocea.
Adică, hai sa fim serioși, cine nu și-ar da seama ca e ea? Mi-e prea lene sa explic de ce.
- La mulți ani, Ally, îmi spune ea și scoate televizorul din priza.
- HEEI!!! ERAM LA NIVELUL 67!!!
- A da? spune Ann sarcastic. Pai iată ca trebuie sa mănânci. Poți sa te joci și după.
Lui Rider îi strălucesc ochii.
- Mâncare?... Unde?! UNDE??
Și apoi coboară scările parca zburând.
Ann își da un facepalm și îmi spune:
- Haideti, putem sărbători doar noi astăzi. Se pare ca ceilalți sunt ocupați.
Eu și Rose o urmam în bucătărie unde masa are 4 farfurii cu mâncare. Miroase și arata bine iar mie îmi e o foame de mor.
Rider deja începuse.
- Rider, e nepoliticos sa mănânci fără să aștepți și restul,îi spune Rose. Mai ales ca e ziua lui Ally.
- Și mie mi-e foame, răspunde el cu gura plina.
- Lasa-l. Nu ma supăr, spun eu și ma pun pe mâncat.
Rose e foarte gingasa și mănâncă fără sa facă zgomot. E o diferență de la cer pana la pământ între ea și Rider. El mănâncă tot în vreo doua minute, plecând și lăsând farfuria pe masa si bucăți destul de mari de mâncare în jur.
Rose termina și ea, pune farfuria ei peste a lui Rider și începe sa le spele.
- Nu trebuie, Rose, a spus Ann. Le spăl eu pe toate.
Eu și Ann terminam ultimele de mâncat. Rose ne așteaptă.
- Ai multe răni deschise, Ally, îmi spune Ann.
Adevarul e ca nu e asa de ușor sa omori oameni. Majoritatea se opun violent. Sunt plina de răni, unele foarte adânci, care îmi provoacă dureri insuportabile.
- Rider! striga Ann. Vino Jos!
Rider fuge pe scări.
- Urmați-ma, continua ea. Rose, tu nu trebuie sa vii, dacă nu vrei.
Rose nu avea răni. Tot ce făcea era sa toace cadavrele sau sa însemne copiii și bebelușii cu o cruce întoarsă pe frunte. Asa ca zâmbeste și se duce în camera.
O urmam pe Ann la o camera pe care o țin minte. Camera în care am văzut-o prima data pe Eliza cea noua.
- Așezați-vă pe paturi, ne spune ea și aduce o cutie cu pansamente, alcool sanitar și alte lucruri de spital.
Eu și Rider ne așezăm pe același pat. E murdar de sânge. Totul e murdar de sânge.
Ann vine si imi da jos partea de sus a salopetei, apoi tricoul, iar eu rămân în bustiera. Rider face ochii mari și eu îl cert cu privirea.
Apoi Ann începe sa îmi curețe rănile cu vata înmuiată în spirt.
- AU!
- E bine ca te doare, spune Ann. Înseamnă că microbii se distrug.
Când termina cu spatele și gatul ajunge la fata și la mâini care arata deplorabil. Parca cineva mi le-ar fi țioparcit cu ciocanul de șnițele. Acolo ma doare și mai tare dar se termina rapid. Ann ma da cu pudra și ma pansează. Am multe bandaje. De la palmă la coate mâinile mele au bandaje. De la glezna la genunchi picioarele mele au bandaje. Gatul e bandajat și el și o buna parte din spate. Pudra îmi calmează durerile și ma face sa ma simt mai confortabil.
Ma îmbrac la loc.
- O nu, îți dau o salopeta noua, pana se spala asta, îmi spune Ann și îmi da o salopeta dintr-un dulap.
- Mai dar noi avem condiții bune aici, spune Rider.
- Probabil ca sunteti cea mai bine tratata echipa de copii criminali din Conacul asta.
- MAI SUNT ȘI ALȚII???? întreb eu.
- Conacul asta e uriaș dintr-un motiv. Ca ati văzut doar primul etaj și parterul e altceva. Fiecare etaj are o bucătărie și o infirmerie.
- Uaaaaa, se minunează Rider.
Îi las și plec în camera. Rose se uita pe geam.
- La mulți ani, Ally, îmi spune ea. Câți ani împlinești?
- Treispe, răspund eu.
- Tare.
Ma cufund pe canapea într-un șir de gânduri pana aud zgomote pe hol...