Capitolul 10

132 14 0
                                    

- Ce viata plictisitoare când ești criminal, spun eu cu voce tare.
- În viata anterioara parca era mai multa acțiune, îmi răspunde Rider.
Rose își face dus, nu aude nimic.
- Adevărat. Acum, tot ce facem e sa ucidem și sa stam în camera. Și știi, din toată lumea asta, din toți oamenii de pe Pământ, ne-au luat pe noi. Adică,pe bune?
- Poate au făcut asta fiindu-le teama ca vom zice ceva. Dar asta e o prostie, nimeni nu ne-ar crede niciodată. Sau poate au făcut-o pentru ca noi suntem pregătiți? Dar au luat-o și pe Rose.
- N-am sa înțeleg niciodată plăcerea de a ucide oameni cu care nu te-ai întâlnit. Sau pe care nu îi cunoști personal.
- Eu fac doar ce mi se spune, spune Rider și aprinde televizorul. Mai știi cum ne uitam la Gumball când eram în spital? continua el zâmbind.
- Normal! zâmbesc și eu. Nu știu dacă e tocmai normal sa o spun, dar aia a fost cea mai frumoasa vara. Și as retrăi-o cu placere. Mai ales dacă mi l-ar da înapoi pe Juliaaan T^T
Rider nu e prea fericit sa audă numele asta.
- Ah, Julian... Nu înțeleg de ce îl iubeai asa de mult.
- Cumva geloooos? spun eu intimidantu-l.
- Cine eu? Pffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff *după 3 minute* fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff!!!! Niciodată!
- Ești sigur? Pentru ca pff-ul ala a durat ceva.
- NU sunt gelos! Și nici n-am fost!
- Bine, spun eu.
Dar sunt sigura ca Rider minte.
Rose iese din dus cu un prosop făcut turban pe capul ei. Eu am învățat-o pentru ca i-a plăcut cum îl arajasem.
- Te-ai spălat pe cap?
- NU Rider, nu am parul ud pentru ca m-am spălat pe cap, știi?
- Bine, am înțeles, nu trebuie sa tipi, spune Rider în gluma.
Rose își da ochii peste cap amuzata de situație.
- Am auzit ceva de viata anterioara. Credeți în prostia cu reincarnarea?
Eu și Rider ne uitam unul la altul.
- Chiar trebuie sa îți povestim ceva,spun eu. Dar dacă scăpăm de aici și afla cineva, o pățești.
- Uău, 1-mai ușor cu amenințările și 2-nici nu cred ca vom scapa noi.
- Așează-te, îi spun eu. Acum doispe ani, ma rog, treispe acum, eu și cel mai bun prieten al meu, Julian, am plecat la niște cursuri în capitala. Eram pianiști și voiam sa ne îmbunătățim tehnicile. Pe drum spre casa am făcut un accident cu trenul. Sunt destul de sigura ca inafara de mine și de Julian toată lumea era moarta. Și sunt și mai sigura de faptul ce cele trei sau doua umbre, ca nu mai știu câte mi-a zis ca erau, pe care le-a văzut Julian făcând ceva cu oamenii, erau proxy-urile lui Slendy. Apoi am ajuns într-un sat unde o femeie bună ne-a primit în casa ei și a chemat ambulanța si politia. Ambulanța ne-a dus pe mine și pe Julian la spital, doar ca eu aveam o mare problema. Îmi apăruse semnul proxy. Care de fapt nu se vedea atât de tare dar se accentuase mult de tot cât timp am stat în spital. Pe Julian l-au trimis acasă și pe mine m-au ținut pentru ca aveam psihopatie. Și acolo l-am întâlnit pe Rider. Nu știu cât am stat în spital, dar ei ne-au tot supravegheat. Îi vedeam aproape mereu și vorbeam cu ei când eram singuri. Într-o zi, eu și Rider am decis sa scăpăm din spitalul ala și am ajuns în Conacul asta datorita lui Slendy. Pe care l-am rugat sa îl aducă și pe Julian. Apoi noi trei am început sa omoram pana când, într-o noapte, ne-a prins politia. I-au omorât pe Rider și pe Julian asa ca m-am sinucis.
Rose se uita puțin la mine și apoi începe sa rada.
- Nu cred, hahaha, nu cred nimic din toată prostia asta! Niciun om nu a fost în stare sa își amintească vreodată de vreo viata anterioara! Chiar credeați ca ma păcăliți asa ușor? Puteați sa recunoașteți ca credeți în reincarnare!
- De fapt, se aude o voce în spatele nostru, ar trebui sa o crezi pe Ally.
Când ne-am întors l-am văzut pe Hoodie stand rezemat de dulap, cu mâinile în buzunare.
- Reîncărcarea nu e doar o teorie absurda. Poate ca lumea nu crede în ea, dar tocmai te întâlnești cu doua persoane care nu mint. Dacă nu ma crezi nici pe mine, poți oricând sa îl întrebi pe Slenderman.
Rose a rămas cu gura deschisa și foarte jenata.
- Îmi pare rău că am ras, Ally și Rider.
- Nu trebuie, spun eu. Nici eu n-as fi crezut, dacă as fi fost în locul tău.


Eu și Ei - O cauză Pierdută Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum