Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 8

        - NU, te rog! spune ea plângând. Nu vreau sa îi văd!
        - Păcat. Fiindcă o vei face.
        O târăsc în baie deși simt putina mila. Doar puțin. De tot.
         Așa, Ally, du-o la ei... Tot ce trebuie sa faci e sa nu îi spui nimic din ce se poate întâmpla dacă nu asculta...
          Ia mai taci!
          - Acum spala-te pe fata, îi ordon cu voce de mama.
          Rose-Mary se spala tremurând pe fata. Abia acum îi observ tenul rozalie, cu ochi negri strălucitori. Parul ei lung și brunet, drept ca dat cu placa se întinde pe spate mătăsos, pe fruntea capului începând cu un breton frumos. E copia perfecta a lui Julian din prima viata, doar ca e fata.
           - Îmi plac ochii tai, îmi spune ea.
           - Ochii mei? Ce e asa frumos la ei? Sunt verzi.
           - Verzi?
           Ma reped sa ma uit în oglinda. Superb. Am ochii gri.
           Astea-s drogurile.
           Exact.
           - Bine, erau verzi. Abia aștept sa îi am din nou verzi, Doamne Ajuta. Sunt roșcată, nu merge cu ochi gri. Of of of...
           - Și parul tău îmi place, spune ea. Ai parul foaaaaarte rosu. Adică nu e portocaliu, e rosu. Ca un foc.
           - Și atât de ciufulit ca nu-mi permit să-l las pe spate, asa ca hai.
            Am fost tentata sa o contrazic și sa îi spui ca ea e frumoasa. Am fost.
           Coboram scările. E Ej la televizor.
           - Uaaa, salut fetelor!
           - A! tipa scurt Rose și se ascunde după mine.
           - Ce?!
           - I-îți... Curge ceva din... Ochi!!
           Auzind asta ma bufnește rasul. Ej pare cam deranjat de reacția mea.
          - Haha... Știi, chiar nu cred ca vrei sa știi ce s-a întâmplat,revine el la Rose.
          Ma opresc din ras.
          - Deci Rose, el este Eyeless Jack. Nu-i asa ca-i...
          Ne uitam amândoi unul la altul, eu căutând un cuvânt drăguț care sa îl caracterizeze, el probabil mirat de ce vreau sa fac.
          -...blând?...
          - Ia nu ma mai înjura!
          Rose începe sa rada.
         - Auzi, blând!  Cine te-a mințit în halul asta?
         - Doar speram ca va ajuta!
         - Știi ceva, las-o pe... Cum ziceai ca te cheamă?
         - Rose-Mary Prismarine Albertgroof, spune ea și iese de după mine.
         - Deci Miranda... Ally las-o pe Miranda cu mine și cauta-ți iubitul prin bucătarie.
        - JULIAN E AICI ȘI NU MI-AȚI ZIS????
        - Ce? intervine Rose.
        - Ma refeream la frigider, hai pa. Vino Miranda!
        Jack o așază pe Rose pe unul din picioarele lui și o mângâie pe cap. Ea nu pare prea conștientă de ce se întâmplă.
        În fine.
        Ma duc în bucătărie taraind picioarele. Când întru îl vad pe... Lj... Mâncând Nutella... Ca un porc...
         - BA! tip eu.
         El își ridica capul din borcan și observ ca e murdar tot pe la gura iar pe nas îi stă o grămăjoara de Nutella.
         - Ce vrei femeie?!
         - DA ȘI MIE!!!
         - VINO S-O IEI!
         Ma duc spre el sa îi iau borcanul dar el îl ridica, iar eu nu pot ajunge atât de sus.
         - Hai ma!!
         - Hehe!... Dacă accepți ceva poate îți dau Nutella. De fapt, îți dau tot borcanul dacă accepți.
         Ridic o sprânceană.
         - Hai în dormitor, spune el ridicându-se de la masa.
         - STAI JOS MAI BINE MOR, DOAMNE FEREȘTE, AUZI!
         Lj începe sa rada.
         - Doar glumeam...Azi...Mai e un borcan în frigider, spune el.
        Deschid frigiderul și iau borcanul și o lingura din sertar.
        - Să-ți dea Dumnezeu sănătate și Măicuța Domnului împreună cu Iisus Hristos sa te ajute la bine și la greu întotdeauna și mereu! spun eu și plec în graba spre camera.