Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 20

      Ma uit prin pădure.
      Viziunea a fost corecta. Am scăpat. Și ramane un întreg mister pentru America.
       Între timp, în Anglia, s-a aflat ca m-a găsit politia, dar cumva am scăpat. La știri au dat ca au găsit cadavre mutilate în toată secția de politie de către clienții care veniseră sa facă reclamații. Părinții mei se pornisera. Dar nu știu ce vor face acum.
       Și nu știu unde e Alex.
       Sau Rose.
       Sau Rider.
       Nu știu unde sunt și ce sa fac. Ma simt uitata de Dumnezeu și de toată lumea. Ma simt mai singura pe lume ca niciodată.
        Ma simt...
        Mi-as dori sa nu mai simt.
        Merg prin pădure, încercând sa găsesc un posibil semn care sa ma duca la conac.
       Ma întreb dacă mai e coliba noastră acolo. Țineți minte căsuța aceea mica pe care ne-am insusit-o eu, Julian și Rider? De aceea vorbeam.
       Uitându-mă în jur, observ o cărare făcută în timp de trecători. Merg pe ea ceva vreme și dau de un lac.
        Nu vad foarte clar, pentru ca lumina de noapte a măștii mele este roșie. Dar îmi dau seama ca e un lac.
         Și unul foarte dubios. Decid sa înconjor lacul. Plimbându-mă pe mal, vad niște lanțuri vechi, ruginite, care probabil servisera la incatusarea cuiva, în Evul Mediu.
       Miroase a iarba și a apa statuta prin jur.
       Ma uit mai atent la lanțuri dar nu au nimic deosebit. Ma întreb... Oare ce cauta aici?
       Nu cred ca vin prea des oameni pe aici. Locul pare părăsit, neîngrijit. Sunt gunoaie aproape una cu pământul la cât de vechi sunt. Sticle de plastic, niște ambalaje...
       Mai merg și ajung în locul din care am plecat prima data.
       Ma mai uit o data la lac și, când îmi dau zoom la lentilele roșii ale măstii, oberv ceva ce îmi da niște fiori pe spate. E un fel de femeie cu un toiag mare în mana, îmbrăcată într-o rochie alba jerpelita. Ochii ei sunt albi și parul lung, negru, slinos. E pe cealaltă parte a lacului, în fata mea.
       Arata ca o vrăjitoare.
       Ma fac ca nu o vad și ma întorc pe cărare.
       Dar ma uit des în spate pana când, în sfârșit, o vad în spatele meu, la o distanta maricica de mine. Grăbesc pasul dar îmi dau seama ca mi-e atât de frică încât încep sa alerg.
       Cât ma țin picioarele.
       La un moment dat, obosesc. Iar femeia n-a mai apărut de mult timp, asa ca îmi iau un pas mai ușor. Observ, la câțiva metri de mine, ceva pe un copac. E una dintre fisele făcute de mine și Rose. Îmi amintesc când am facut-o și drumul pe care l-am străbătut pana la acel copac.
       Asa ca încerc sa îl urmez.
       Dând din ce în ce mai des de fise, vad o Luminița în zare. E felinarul grădinii conacului. Alerg.
       Și alerg.
       Dar ma opresc fara sa fac zgomot, ascunzandu-ma după un copac uriaș, când aud voci.
       Par sa fie toți criminalii: EJ, LJ, Jeff, Ben, Masky, Hoodie, Toby, Ann...
       Încerc sa îmi dau seama ce spun:
       - Unde s-ar fi putut duce?
       - De Rider și Rose nu sunt sigur și probabil ca Alex încă face victime. Iar Ally sigur e pe undeva prin pădure.
        - Cred ca va găsi drumul spre conac.
        - Are memorie bună, dar sper sa nu confunde niște lucruri și sa se rătăcească mai tare.
        - Ar trebui sa-i cautam!! De ce ne punem atât de multă baza în instinctele lor? Au abia 13 ani, sunt încă niște copii! Și începători!
        - Toby...
        - Eu ma duc sa îi caut!
        Se face putina liniște cât se aud niște pași prin iarba. Apoi discuția continua.
         - Poate ca pana la urma are dreptate. Nu au cine știe ce experienta.
         - Eu ma simt puțin vinovata...
         - Nu cred ca e neapărat vinovăție, cât sentimentul de frica. Cine știe ce va face paluga aia când afla ca cei mai tineri proxy ai lui s-au pierdut pe undeva...
         - Dar mai avem atâția copii, cât ar conta 4?
         - Sa mai spun o data cuvântul "nepoți" ?
     Bunicul a spus ca nu va afla nimeni! Ei de unde știu?!
     - Și acum ce facem?
     - Eu zic sa asteptam. În fond, poate fi un bun exercițiu de orientare pentru ei, de care vor avea nevoie pana la urma.
      Sătulă de ascuns, am luat cea mai bună postura a mea : rănita.
      Polițiștii chiar m-au împușcat, dar m-a durut atât de tare încât am început sa nu mai simt.
      Ies șchiopătând din ascunzătoarea mea, dând impresia ca abia am venit.
      Privirile se atintesc pe mine.
      - Ally?
      Îmi ridic capul din pământ și simt cum mi se aprind lentilele, ca niște lanterne roșii, fixate pe criminali.
      - V-am spus ca are memorie bună, l-am auzit soptind pe Hoodie.
      - M-au împușcat, am mormăit eu.
     Am început sa rad haotic, fără motiv, de parca cineva spusese cea mai tare gluma din istorie.
     - M-AU ÎMPUȘCAT!
     Rad din ce în ce mai tare, fără sa ma pot controla.
     Știu ce înseamnă asta.
     Nu mi-a fost dor de o criza.
     PE CARE NU STIU DE CE O AM, CE NAIBA!
    Ma sprijin de trunchiul unui copac, ținându-mi o mana încordat ridicata.
     Și nu ma mai pot opri din ras.
      - Ei chiar credeau ca pot sa mor, hahaha! EI CHIAR CREDEAU CA POT SA MOR!
      - Ally!
      Fără sa ma opresc din ras, ma uit la EJ.
      - Durerea e banala, spun eu cu o voce stinsa, înfricoșătoare. Durerea e banala și te înnebunește.
       Ma opresc din ras.
       Deci nu era o criza? Ce a fost asta?
       - O cadere de nervi, spune Maksy ca pentru sine de parca mi-ar fi citit gândurile.

                §§§§§§§§§§§§§

    YO, lume! Îmi pare rău că am capitole atât de scurte.
    Dar n-am nicio explicatie pentru asta.
    Da, știu, vreti next. Next in sus, next in jos, next peste tot!
    Am și yo o viata! Cred...
    Dar nu e vina voastra. Voi încerca să postez mai des.
     :))))))))
     Pe cine vreau sa păcălesc? Următoru' capitol cre' ca ajunge peste o su' de ani!
      Mna, nu ma bateți! Nu vreau sa mor.
      Voiam sa va întreb un lucru important. Ce vreți sa fac?
       Votați aici pentru:

× Capitol info ( Crucea Roșie)
     
        sau

× Q&A cu personaje (Crucea Roșie)

      Dacă alegeți Q&A (și în principal, dacă alegeți), lăsați în comentarii și întrebările voastre, cu tot cu destinatar.
       Toate cele rele! ✌🏻👽