Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 7

        Se aude ușa încăperii reci în care am fost dusa cu forța fără sa știu. Hoodie și Masky intra pe ușa. Lângă mine apare el. Slenderman.
        Îmi ridic capul și ma uit la ei obosita. Hoodie are o injecție în mana. Deci asa vor sa ma drogheze...
        - Mi-a ajuns,mormai eu. MI-A AJUNS!NU SUNT DUMNEZEU CA SA PEDEPSESC OAMENII PENTRU PĂCATELE LOR! AM ÎNVAȚĂT ASTA ABIA ACUM, DAR MI-A ÎNTRAT ÎN CAP!
         - Nimeni nu spune ca ești sau ca trebuie sa fii Dumnezeu! spune și Masky.
         - Și ce? Cui îi pasa? Pana la urma tot eu sufăr! Nu o fac din dorința, ca voi! O fac din obligație. Și dacă ma drogați nu rezolvați nimic! Voi înnebuni si fără droguri...
          Hoodie vine spre mine și îmi ia capul în maini ușor. Apoi îmi aplica injecția, iar eu simt cum ma dor toți mușchii. Culorile se închid și se deschid, aud un tiuit puternic și simt cum îmi fierbe sângele.
        - Asta nu se termina... Aici, reușesc sa spun chinuit apoi se întunecă totul.

.......... ~~~~~~~~~.............

       Ma trezesc din nou în camera din conac. În același pat, dar cu o alta jucărie. E noul Julian.
      În patul lui Rider e cineva. Acea persoana se ridica în capul oaselor și se uita în jur. Ma zărește. E fata. Pare de aceeași vârstă cu mine, dar e foarte speriata.
       - U-unde sunt? întreabă ea.
       - Bine ai venit în iad, îi spun eu sarcastic și ma ridic din pat.
       - Ce? Cum aducă??
       Ma enervez fără sa vreau, fără un motiv.
       - Unde suntem? Ți-am spus! ÎN IAD! Nu mai scăpăm de aici niciodată! Iar eu nu am de gând sa fac nimic ca să trăiesc! Nu faci ce vrei, nu gândești ce vrei, ești absolut controlata și ghici ce! NU ÎȚI VEI MAI VEDEA VREODATĂ FAMILIA!!!
           Ies imediat după din camera și trântesc ușa. Dacă m-am enervat din nimic înseamna ca asta e scopul drogurilor.
         Ma uit jos, unde vad o alta fata, dar e mult mai mica ca mine. E una dintre ei... Alfel nu i-ar curge sânge pe fata și ar fi atât de lejera.
        Cobor scările nepăsătoare și ma duc în bucătărie. Jeff și Ben joaca Pocker. Nu știam ca se poate juca și în doi.
        Ei se opresc când ma vad si par mirați. Trec pe lângă ei și deschid frigiderul, îmi iau o cutie de lapte, iau doua guri, o pun la loc și plec înapoi spre camera.
        Ajungând în camera vad fata ca plânge.
       - Uite ce e, încep eu și ea se uita la mine roșie la fata și cu lacrimi în ochi. Ușor ușor ai sa vezi ca nimeni de aici nu îți vrea Raul de fapt. Doar ca tu trebuie sa îți faci treaba. Dacă ripostezi va fi grav, poate pentru amândouă, poate doar pentru tine. Dar orice ai face sa nu te împotrivești. Orice ordin e lege pentru tine. Clar?
          Ea da din cap și își șterge lacrimile. Ma duc spre ea.
         - Cum te numești? o întreb eu.
        - Rose-Mary, spune ea.
        ÎI întind mana dar ea pare timida.
        - Eu sunt Ally, spun și las mana jos. Responsabilitatea mea este sa te învăț din prima ce se întâmplă. Am mai trecut o data prin asta, dar nu am cum să-ți povestesc.
         - De ce? suspina ea încă plângând.
         - Ca n-am chef.
         Zâmbește și rade timid.
        - Ți-am spus 50% din câte trebuie sa știi. Crede-mă. Acum noi doua, spun și o iau de mana, ridicând-o din pat, vom merge la baie sa te speli pe fata și apoi mergem jos.