Capitolul 5

152 14 2
                                    

       Afara e cald și soarele încălzește casa. Alex sta la masa gânditor și apoi pleacă în camera. Cat despre mine, simt ca vreau sa mor. Din nou.
       În viata anterioara parca lucrurile erau mai bune. Dar asta pana sa întru în spital. După ce am devenit o criminala, am simțit ca vreau sa urlu. Nu sunt Dumnezeu ca să fac oamenii sa plătească pentru ce fac. Acum ma bucur ca am scăpat. Deși nu pot spune asta dacă începe sa îmi apară semnul.
       Astăzi e vineri, iar eu am ore după-amiaza. Mai am puțin și ajung la 13 ani. Îmi pot permite sa gândesc lucruri care ma rod dar nu aveam timp sa le bag în seama.
        Știi ce zi e azi?
        Da, e sâmbătă.
        Și ziua în care îl vei suna pe Julian fiindcă asta trebuie sa faci!
        Am teme de făcut!
        Dar nu mi-ar prinde rău să-l sun.
        Julian mi-a dat numărul lui ca să ținem legătura. Apuc telefonul și apelez. Suna de doua ori și apoi Julian răspunde.
       - Hei! Cum de te-ai trezit asa devreme?
       - Julian... Mi-a apărut din nou semnul...
       - Ce??? Cum adică??? O luam de la capăt???
       - Calmează-te, l-am îndepărtat cu sare! Dacă mai apare tot cu sare îl scot!
       - Ally, dacă ție îți apare semnul știi ce înseamna. E grav! Foarte grav! S-ar putea sa îmi apară și mie și e o anarhie totala,
fiindcă niciunul dintre noi nu vrea sa mai treacă o data prin asta! Asta e ultima noastră șansă să scăpăm, fiindcă dacă nu, cel mai probabil vom fi omorâți și vom pleca în iad!
        Ma gândesc bine la asta și Julian are dreptate. Nu pot sta asa, fără nicio grija, știind deja ce poate aduce semnul asta. Dar sunt sigura ca nu voi mai scăpa de el, și ca pana la urma, sarea nu va mai avea niciun efect. Și nici altceva.
        - Eu am sa închid acum...
        - Pa Ally, succes la școală, îmi spune el îngrijorat și închide.
      

    

Eu și Ei - O cauză Pierdută Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum