Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 17

Ma trezesc din nou. În pat. Ma uit la mâinile mele. Sunt pline de sânge. Ce-am făcut? Am uitat. Am uitat ce am făcut. Am uitat dar poate ca îmi voi reaminti.
Ma ridic. Flashback. Eu băgând mama cuiva în mașina de tocat. Revin. Flashback. Eu fugind după un om cu mana tocata. Revin. Flashback. Camera secreta.
Deci am chinuit un om. Cum am ajuns pe pat? Și de ce am uitat?
- Te-ai trezit deja? ma întreabă Rider. Ma bucur. Ai fost foarte sadica Azi-noapte.
Ma uit la el pierduta.
- Nu-mi amintesc nimic.
Revin cu privirea la perete.
- Eu da. Am filmat. Au filmat. M-au pus sa iti arat asta după ce te-ai fi trezit.
Rider deschide televizorul și pornește un video. Eram eu în prim-plan. Mai ciudata ca niciodată.
Alerg prin pădure și ajung în oraș. Vad o casa în somnul nopții. Intru pe geam. Ei vin după mine. Urc la etaj, într-o camera. Erau doi oameni în pat. Omor femeia și aștept în întuneric. Ochii măștii mele strălucesc noaptea în rosu. Bărbatul se trezește și își verifica soția. Când vede ca e moarta se uita disperat prin jur și îmi observa ochii. Bulversat, iese din pat și ia o bata de undeva de lângă pat. "Înapoi!... S-știu cine sunteți! Sunteți mai mulți!... A-ați venit după mine, dar ați omorât pe cine nu trebuie!... Dosarele alea n-au ajuns la politie datorita mie!...", spune el. Eu răspund cu o voce stranie, stinsa: "Dosare?... Dar pe mine nu ma interesează niște simple hârtii. Asta e problema lor. Eu... Sunt Ally. Fac parte din Crucea Roșie. Îți spun asta pentru ca în noaptea asta ai sa mori. Asa ca tine minte asta pana în zori. Nu sunt aici ca să ma răzbun... Tu nu mi-ai greșit cu nimic... ". "A-atunci ce vrei de la m-mine??",ma întreabă el. "Un licru banal, de care te poți debarasa foarte ușor și încă de buna voie. Asta... Dacă ești deștept. Orice mișcare greșită, cum ar fi bata aia, ti-ar putea aduce moartea. Acum ascultă-mă... Eu... Nu pot muri. Oricat ai încerca. Nu sunt un simplu om care a devenit criminal. Sunt doar o iluzie. Ceea ce înseamnă că te pot manipula foarte ușor în a te sinucide. Asa ca... Am nevoie de ceva de la tine, dacă vrei sa scapi. Și ala e sufletul tau". Fug înspre el și îl împing pe geam. Bărbatul cade printre cioburile însângerate, dar e viu. Ies pe geam, însă eu plutesc. V-am spus ca nu pot muri, cât bunicu' Slendy ma are in veghe.
Omul se dezmeticeste și se uita la mine ca la o fantoma. Printr-un simplu gest, îi iau vocea. Nu poate sa tipe. Se ridica stângaci și fuge. Dar îl opresc din nou cu o mișcare a mâinii. Și îl teleportez in camera secreta.
Am început sa am puteri supra-naturale și asta ma face fericita. Nu e greu sa le folosești. Trebuie doar sa te gândești la ce vrei sa faci. E ca un film de groaza, doar ca pentru unii, asta e realitatea.
Bag mana victimei în tocător și îl pornesc. El urla de durere și lacrimi limpezi i se scurg pe obraji. Abia acum mi-am dat seama. Toata chestia asta e o prostie... Nu merita sa faci rău altora...
Rider oprește video-ul.
- Merci, Rider. Chiar ma saturasem.
- Cu placere. De când ai tu puteri magice?
- Poate ca de când m-am născut. Dar am aflat mult mai târziu.
Oftez, uitându-mă pierduta la mana mea dreapta.
- M-am saturat. E stupid. Vreau sa fiu libera.
Rider se uita la geam. E prăfuit. Afara soarele strălucește pe acele brazilor înalți. Păsările ciripesc voioase. Cerul are doar câteva găluște albe pe el.
- E frumos afara, îmi spune el. Frate-tu și Rose sunt în gradina.
- Frate-meu? (da, se citește fra'miu)
Rider se întoarce spre mine.
- Ești cu capu', îmi spune amuzat. Alex. Fratele tău geaman. E aici, mai știi? Îți amintești?
- oh... Am avut impresia ca venirea lui a fost un vis. De fapt, cred ca am avut impresia ca tot ce s-a întâmplat aici și chiar și venirea mea au fost doar un vis.
- Ești puțin amețita de la droguri, dar ai să-ți revii.
- Droguri? De buna voie?
Nu înțeleg nimic.
- Normal! Ca nu.
- Asta explica, ma uit eu la încheieturile mâinilor mele, de ce am semnele astea. M-au legat strâns.
- Ba nu. Te împotriveai.
Ma impotriveam. Parca bunicu' Slendy a zis ca nu trebuie sa mai fiu drogata dacă îmi apar grețurile. Apropo de grețuri....

*****după 15 minute la baie *****

- Ești bine?
- da.... Hai afara. Am nevoie de niște aer.
Eu și Rider am ieșit în gradina. Era și Toby cu Alex și Rose.
- O hei! Te-ai trezit! Cum ești? ma întreabă Toby.
- Cum sunt?...dar eu nu sunt..
- E hai.... Îți trăiești viata din plin!
- Toby....care viata?
Azi nu e ziua potrivita ca să fiu politicoasa. Nu mi-e frica. Nu mi-e frica de nimic. Nu mi-e frica sa îi omor pe toți și sa ma intorc acasă. Nu mi-e frica sa am o viata normala. Și dacă paharul se Umple și da pe afara, nimic nu ma poate opri sa ma sinucid sau sa ajung acasă.
- Ești deprimata.
Ma întorc, plina de furie, ca să nu rabufnesc. Ar fi considerată o fiță, nu o simplă răbufnire adolescentina. Ma duc în infirmerie. Am nevoie de liniște.
Holul e pustiu dar cald.
Ajung în infirmerie și când deschid ușa, văd doar bezna prăfuita. Caut un întrerupător și când dau de el aprind lumina albă, slabă.
Ma așez pe o targa. Trag perdeaua mare, neagră și groasa de pe geam și se luminează. Apoi mă ridic să închid becul.
M-am săturat. Mi-a ajuns. M-am plictisit. Dar nu pot scăpa. Slendy nu ne va lăsa vreodată să plecam de aici. Ne ține captivi cum țin oamenii fluturi în borcan. Doar că eu am sa mor încercând să sparg borcanul ăla și să sa scap. E prea mult. Mult prea mult.
Ann intră în cameră dar oare foarte ocupata.
- Ai nevoie de ceva? Te-ai Lovit? mă întreabă ea căutând repede niște pansamente.
- Am doar nevoie de o pauză, îi răspund.
Ochii ei roșii se intorc către mine. E confuza?
Dar nu spune nimic, doar ia ce are nevoie și iese în fugă, trântind ușa în urma ei.
Nu înțeleg.
De ce privirea aia? Ce voia să spună? Că e uimita, confuza?...
Usa se deschide din nou. Dar încet.
- Puteam să pariez că te găsesc aici.
Îmi ridic privirea pentru 2 secunde.
- Am auzit că ești nervoasa.
Vocea lui Masky părea, pentru prima dată, caldă.
Și asta m-a îngrijorat.
Rasuflu.
Dar nu răspund. Poate că gestul ăsta spune mai mult decât cuvintele.
Masky vine și se așează lângă mine.
Miroase a fum de țigară.
Uneori îmi place mirosul.
- Ce te-a supărat atât de tare?
Acum că mă gândesc... Poate că de fapt am avut un moment de rătăcire.
- Altă întrebare.
- Nu poți evita întrebările la nesfârșit.
Are dreptate.
- Sunt doar o eroare. Mai e nevoie sa detaliez?
- Știi, ai o viata mai frumoasa decât crezi. Alți copii sunt abuzați.
Din nou, are dreptate. Doar ce eu sunt eu. Iar asta e o poveste despre Eu și Ei.
Tac mâlc. Ce rost are sa vorbesc?
- Știi... Și pe mine ma enervaza uneori lumea. Dar ma controlez.
Inghit în sec.
- Poate ca ar trebui sa te antrenezi puțin. Te poți descarca de tot stresul acumulat.
Sa ma antrenez... Mușchii mei nu mai au nevoie de antrenament. Am magie neagra acum. Și o pot folosi pe cine doresc.
Masky se ridica și pleacă.
Abia de aici a început, cu adevărat, povestea