Eu și Ei - O cauză Pierdută

Capitolul 28

        Sala mare nu era mare. Era uriașă.
        Când am intrat am văzut multi copii de vârsta mea, unii poate mai mici și altii puțin mai mari, în diferite costume, cu măști sau arme. S-a lăsat o liniște profunda când am intrat și toți ochii erau ațintiți pe mine. L-am văzut pe Alex și mi-a părut bine ca era și Drew acolo, dar nu am văzut-o pe ea. Unde era Sophie? Am ras in sinea mea când m-am gandit la ea.
            Masky era în capătul sălii, cu mâinile în san.
            - Te descurci bine, hm... Mai bine decât ma așteptam.
            S-a îndreptat spre mine tot cu mâinile în sân.
            - Doar ca nu ai cum sa stai aici.
           Vorbeam amândoi repede și în șoaptă.
           - De ce nu?
           - Ai o misiune de îndeplinit.
            - Nici nu știu care e, m-ați băgat în ea fără sa vreau.
            - Nu trebuie sa vrei, trebuie sa o duci la capăt.
            - Măcar dă-mi un indiciu.
            - Ești deșteaptă. Nimic din ce s-a întâmplat azi nu a fost întâmplător, Ally. Gândește. Ai tot ce îți trebuie.
            - Dar sunt singura.
            - Nu mai ești, spune Masky ca să audă toată lumea. V-am adunat azi aici pentru ca unul dintre voi va avea onoarea sa lucreze cu Ally într-o misiune speciala.
            Onoare? Mai degrabă ghinion...
            M-am uitat în sala și am văzut-o pe Sophie. Și apoi mi-am dat seama.
            Era victima. Și era acolo, la antrenament. Era imposibil ca Masky ca nu fi știut cine e de fapt. Și dacă nimic din ce s-a întâmplat azi nu a fost întâmplător...
             Atunci misiunea era sa o omor pe Sophie.
             - Va anunț ca dacă reușiți sa rămâneți în viata, veți ajunge la marele Conac al lui Slenderman, dar va fi al naibii de greu sa îndepliniți misiunea. Dacă as fi în locul vostru, as rămâne aici. Deci se oferă cineva?
              Timp de câteva secunde, nimeni nu a zis nimic. Eu ma gândeam... Hoodie a spus ca cei speciali stau aici. Dacă ajung din nou la conac... Devin un nimeni din nou? Șirul gândurilor mele s-a oprit când o mana palida s-a ridicat curajos.
            - Ma ofer eu.
            Nimeni nu știa ca zâmbesc fiindcă îmi pusesem masca pe față înainte sa intru. De ce zâmbeam? Drew era voluntarul. Mi-a arătat din nou zâmbetul acela naiv dar cald și mi-a amintit instant de cineva de care voiam sa uit.
           Julian.
           - Avem un curajos deci. Bravo Drew, succes.
            - Multumesc ^^
            Am ieșit amândoi pe ușa însă am aruncat 3 priviri înainte sa ies: Alex, Masky, Sophie. 
            Drew părea foarte fericit și entuziasmat. Zâmbea cu gura pana la urechi și bătea rapid din palme. Îmi plăcea costumul lui. Era îmbrăcat în portocaliu - un hanorac, pantaloni albaștri, teniși și manusi de piele. Masca lui era pe o parte portocalie și pe o parte bleumarin și era cusuta cu sfoara. Singura trăsătură de pe masca era o gura pana la urechi.
           - Arăți ciudat, îi spun ca să îl demoralizez.
            - Sunt ciudat ùwù și sunt mândru. Ma bucur ca mergem împreună intr-o misiune asa importanta! Ce trebuie sa facem?
            Drew, Drew, naivule...
           - Vom omorî o persoana în care nu am avut încredere încă de când am cunoscut-o. Știam ca ceva nu era bine si totuși nu am reacționat. Și prostu' de fra'-miu... Ar merita o bătaie buna.
            Drew era confuz. Am schimbat subiectul.
            - Al cui elev ești?
            - Al lui Toby ^^
           Normal. Seamănă prea tare.
            - Tu ?
            - Habarn-am... Cred ca sunt propria mea eleva.
            - Te înțelegi bine cu Masky?
            - Presupun..
            - Si unde mergem acum?
            - La cineva.
            Am desfăcut harta și m-am uitat pe ea. Am urmărit cu degetul drumul de la Arena la magazinul lui Seven. Era lung și întortocheat, îmi era foame și nespus de somn.
             Dar nu ma lăsam bătută pentru nimic în lume, mai ales ca abia așteptam sa-mi inclestez mâinile în jurul gatului lui... Megan sau așa-zisa Sophie. Îi voi zice "fluturele" de acum.
            Am ajuns la Seven in 15 minute.
            Doar ca nu Seven era la tejghea, ci colegul lui. Era gras și nu îmi inspira încredere.
            L-am luat de mana pe Drew și am intrat in magazin.
            - Unde e Seven?
            - Cine întreabă?
            - Am întrebat unde e Seven.
            - Uite ce e puștoaico, spune grasul scoțând scobitoarea din gura, eu nu dau informații ciudatilor. Am nevoie de acte de identitate și un nume clar. Sau doua, spune uitându-se la Drew.
           Aveam nevoie de multa răbdare în misiunea asta asa ca mi-am dat masca jos, iar băiatul gras a făcut ochii cât cepele.
           - Ally Graveyard, Crucea Intoarsa.
          - U-um.. Am auzit de tine.
          - Nu zău. Am nevoie de Seven din motive personale și dacă nu primesc ce vreau, nu iese bine, spun uitându-mă direct în ochii lui.
           Drew mi-a zâmbit din nou și asta mi-a dat încredere. Băiatul cel gras s-a dat în spate și a început sa strige.
           - Seven! Ești aici? SEVEN!
           Am auzit un "vin, vin" înfundat și ușa unei camere din spate s-a deschis. Seven avea țigara în gura și nu părea deloc șocat, ci mai degrabă amuzat.
           - Ally, ma bucur ca te-ai întors. Speram sa nu uiți.
           - M-a enervat, spun arătând spre tipul de la tejghea.
           - El e John. Iarta-l. Nu cunoaște multe lucruri.
           - Fie cum vrei tu, Seven.
           Acum Seven era cu totul în încăpere și trăgea un fum din țigară, sprijinit de ușa prin care a venit.
           - Cine-i ăsta? m-a întrebat cu ochii pe Drew.
           - Partenerul meu.
           - Partener?  (˵ ͡ ° ͜ʖ ͡ °˵) 🚬
           - Nu in sensul ala -_- MA ajuta în misiune. Îl cheamă Drew.
            - Ah, tu ești pustiul care mi-a adus wafe. Hm.
            - ^w^
          Am ras în sinea mea. Elevii impurumuta mult din comportamentul profesorilor.
            - Pai dacă nu mai aveți lucruri de clarificat cu John, atunci urmați-ma.
            Seven și-a aruncat țigara terminata pe jos.
            - Strange tu aici în semn de "îmi cer scuze", îi spune Seven batjocoritor grasului.
            L-am urmat pe Seven printr-un hol lung și am ajuns într-o camera mare,cu arme letale. Drew era vizibil uimit și foarte fericit și îmi venea sa îl ciufulesc pentru ca era prea adorabil. Ma uitam la el și mi se ridica glicemia uwu
           - Luați loc, ne-a spus Seven arătându-ne canapeua.
          El s-a poziționat în fața noastră, vitrinele luminate puternic conturând-i frumos trupul.
           - În primul rand va dau cel mai important lucru din toată misiunea- dosarul.
           A scos un dosar voluminos dintr-un dulăpior și mi l-a înmânat. Era despre aceasta Megan. Ochii mi-au strălucit răsfoindu-l.
           - Aveți aici câte arme vreti și sunteți liberi sa veniți sa mai luați la nevoie. V-am pregătit stații de emisie ca să comunicați între voi și cu mine. Nu uitați ca sunteți urmăriți.
            - CE? De cine?? întreabă Drew.
            - De către Masky, Hoodie și Toby. Și dacă dați greș nu va pot promite un sfârșit fericit.
             - De ce e misiunea asta atât de importanta?
             - Megan nu este o simpla victima. Este foarte puternica și știe foarte multe. A urmărit toate antrenamentele cu proxy-urile și știe ce sa facă.
             - Și de ce anume face toate astea?!
             - 2 motive: ca să rămână în viata și pentru ca este verișoara ta.
             ACUM TOATA LUMEA ARE RĂDĂCINI CU MINE?!
             Îmi trag o palma peste față.
            - Ce naiba... Și dacă e verișoara mea, ce?
            - Îți știe gradul de rudenie cu Slenderman. Dacă tu și fratele tău muriți, poate sa va ia locul.
            - Deci asta urmărește... Jigodia..
            M-am uitat la Drew - era confuz.
            - Megan este iubita lu' fra'-niu.
            - Adică Sophie??
            - Da, răspunde Seven.
           Acum era și mai confuz.
            - Drew, trebuie sa reușim. Fata asta e un adevărat pericol și... Dacă rămânem în viata... Putem sa avem un trai mai bun, la Conac, cu marii criminali.
             Lui Drew îi sclipeau ochii ca ai unui copil când vede bomboane.
            - S-Serios? Masky nu minte?
            - Nu,Drew, Masky nu minte.
            - S-si nu ma voi mai simți... Singur?
            Am putut vedea în coada ochiului cum Seven zâmbește ușor.
            - Deloc, spun zâmbind puțin.
            Drew a lăsat capul în jos gânditor, iar după câteva secunde, a ridicat privirea și a zis hotărât:
            - Promit ca nu dau gres.
           Faptul ca avea atât de multă încredere în el mi-a dat și mie curaj și știam ca va face bine.
          - Toate bune și frumoase, dar veți avea nevoie de un plan, intervine Seven aprinzând-și o țigară. În primul rand, va trebui sa o urmăriți.
          Ce facem cu adevărat va rămâne secret pana la finalizarea misiunii dar e greu sa ții secrete când nu știi în cine sa ai încredere. Și dacă ma gândesc bine, eu nu am încredere în nimeni. Nici măcar in mine.
            - Va pot ajuta cu transport. Am o dubita exact ca cea a criminalilor. Când cineva va vedea dubita, va crede ca sunt ei. Astfel nimeni nu afla ca suntem noi. Ma rog, voi. În al doilea rand, trebuie sa aveți grija sa nu fiți urmăriți. Am 3 cuvinte pentru voi : precizie, agilitate, forța.
             - Pot sa ma uit peste arme în timp ce ne explici? am întrebat.
             Seven a aprobat și a continuat sa vorbească.
             - Drew, orice s-ar întâmpla , ascult-o pe Ally.
             Seven a scos doua stații de emisie din dulap.
             - Astea sunt ale voastre, spune aruncându-ne câte una. Sunt ușor de folosit. Mâncați bine și odihniți-va. Maine începem cu adevărat misiunea.

    ── ✦ ──『a doua zi』── ✦ ──

          Ceasul a sunat la 8:30 dimineața. Pana la momentul atacului nu voi vorbi cu nimeni și nici nu voi da explicatii.
           Când m-am trezit, l-am văzut pe Hoodie uitându-se la mine.
            - M-ai speriat!
            - Îmi pare rău. Voiam doar sa ma asigur ca dormi.
           A urmat un moment de liniște stânjenitoare.
            - Va fi greu, asa e?
            - Mi-ar placea sa îți spun nu, dar nu pot sa te mint când te uiți asa la mine. Uite ce e, spune și se apleacă în dreptul meu, știm cu toții ca îți meriți locul înapoi în conac. Și da, am mințit cand am zis ca cei speciali stau aici și ca te-am adus pentru ca nu mai era loc în conac. Și îmi pare rău. Dar știi de ce am făcut asta și îmi place ca te prinzi rapid.
            Hoodie are un suflet mare și ma ajuta sa vorbesc cu el.
           - Dar... Chiar asta e misiunea?
           - Da, Ally. Chiar asta e.
           - Si de ce fac eu asta?
           - Promiți multe. Putem sa avem încredere ca îți îndeplinești misiunile și ești puternica, nu renunti. 
             Oare chiar promit multe? Poate ca m-am simțit o dezamăgire pentru prea mult timp ca acum sa o mai dau în bara.
              - Sunt multe întrebări la care vreau răspunsuri... Și acum ca ești aici... Nici nu le mai știu. Mi-ar plăcea sa nu fie totul un puzzle imens... Pentru ca am impresia ca îmi lipsesc multe, multe piese.
            - Succes, Ally. Arata-ne ce poți.
           Hoodie m-a bătut pe umăr și a părăsit apartamentul. Acum ma privea de undeva din umbra. Puteam sa simt ca doar nu vrea sa îl vad. Dar știam ca era acolo.
            Asa ca m-am pregătit și, la ora 9:47 eram la Seven. La tejghea era grasanul John pe care chiar nu voiam sa îl vad.
            - Sa ma mai prezint o data? De data asta chiar am un act de identitate...
            John părea curios,asa ca i-am arătat semnul de pe încheietura. În timp ce se uita la el, mi-am amintit de viata anterioara, când eram în spital, iar semnul meu ma durea și îmi sângera. Acum nu mai e asa, și sunt mandra sa îl am. Poate ca nu ma doare fiindcă ei cred ca îl merit.
            John a pufnit dezgustat, rotind scobitoarea prin gura.
           - Încă nu e imprimat oficial. E rosu. Trebuie sa fie negru și sa se vadă de parca ar fi  sub piele.
           - Dar e acolo și recunosc ca la început voiam sa îmi tai mana.
           - Hmph... Îl cauți pe Seven,hă? Pare ca îți cam place de el.
           Am mijit ochii chiar dacă el nu putea sa vadă clar din cauza măștii mele.
           - Ai idee cum sfârșești dacă te pui cu mine? Habar nu ai cine sunt, prin ce am trecut și câte am pierdut. Și nici nu vreau sa ma gândesc de ce voi mai avea parte în viitor, dar indiferent ce sa întâmplă, nimeni nu are dreptul sa ma ia peste picior. Iar tu ești ultima persoana căreia i-aș permite asta. Asa ca tacă-ți fleanca pana nu te zdro-    
               - Buna, Ally.