Shooted Flower

8. Fulgi de iarnă

More than words is all you have to do to make it real 
Then you wouldn't have to say that you love me 
'Cause I'd already know 

Numai uitându-mă pe geam la așternutul alb din curte ce continuă să crească cu fiecare clipă ce trece mă apucă disperarea și realizez că viața mi se duce în direcții pe care nu le doream vreodată pentru mine. Dacă mă uit în jurul meu pot ușor să îmi dau seama că în ultima jumătate de an totul s-a schimbat radical: locuiesc în altă casă, Jason a revenit în zonă, Damien este cel cu care îmi duc zilele împreună, l-am cunoscut pe K.J., pe Bullzovski și minunații săi băieți... Mai puțin și termin și cu facultatea... Și după ce am de gând să fac? Credeam mereu că vreau să fac din pasiunea mea de a fotografia totul o meserie, dar nu mai sunt așa de sigură. Până în ziua în care tata m-a dat afară din casă credeam că voi locui etern acolo, aveam totul planificat. Am scris chiar și o listă cu ceea ce am de făcut în viitor. O am pusă într-un plic plin de stickere colorate pe care îl învârt între degete nostalgică. Am scris-o cred că anul trecut și nu mai știu ce este în ea, dar sunt sigură că nimic nu am bifat. Când desigilez plicul dau peste o hârtie mov pe care sunt însemnate prioritățile mele și râd la primele, dar când dau de ultima închid doar în sec.

1. Să termin facultatea.
2. Să mă angajez ca ajutor în timp ce îmi fac studiile.
3. Să îmi cumpăr un animal de companie.
4. Să plec de acasă, oriunde!
5. Să mănânc înghețată și gogoși până leșin.
6. Să vizitez Asia.
7. Să mă îndrăgostesc. *aici este tăiat peste și adăugat*: Să îl găsesc pe misteriosul cu ochi albaștri.

Încremenesc. Recitesc de câteva ori și îmi dau seama că pe asta am bifat-o în mod absurd. Tipul cu ochi albaștri care mă bântuia mereu, pe care-l revedeam în somn și a cărui trăsături mi-au rămas în minte este nimeni altul decât Damien. Mă înmoi în interior într-un mod bizar și simt cum inima îmi bubuie a disperare, apoi mă duc la baie să mă spăl pe față. Mă uit în oglindă și văd o altă eu: obrajii îmi sunt scorojii, ochii îmi strălucesc...

Ce este cu mine? Să fie astea sentimentele negate pentru el în perioada asta? Faptul că locuim împreună și că aș putea să îl plac ar veni ca un handicap pentru modul în care mă comport. Ar fi prea ciudat să dau cu ochii de el și să văd mai departe de ciudățenia și aroganța sa, ar fi ireal și nu mă văd pregătită...

-Eu plec de acasă pentru câteva zile cu trupa de teatru, să nu mă aștepți prea curând în zonă! îi aud vocea venind din ușa băii.

Simt cum un fior îmi străbate șina spinării și sunspin scoasă din starea anterioară. Mă întorc și îl studiez doar o secundă și totuși îmi e suficient să îi observ ținuta polară accesorizată cu o căciulă și niște mănuși carachioase maro. Zâmbesc involuntar când remarc cum stă sprijinit de tocul ușii și se uită la mine curios. Apoi realizez că mi-a spus ceva și îmi așteaptă răspunsul.

-Ah, da, bine. Dar tu chiar ești actor? mă trezesc că îi zic ceea ce gândesc.

-Ți-am zis de o mie de ori că nu te mint! exclamă exasperat de nesiguranța mea.

Pleacă fără să mai zică ceva și mă lasă singură. Mă trântesc pe gresie și simt cum o iau razna: ce se întâmplă cu mine?

Mă redresez cu greu și mă îmbrac și machiez pentru slujbă căci nu e nimeni în zonă care să mă observe. Sunt total absentă în timp ce șofez pe drumul înzăpezit și nici nu îmi dau seama cât îmi ia să ajung. Sunt deja în biroul lui Bullzovski când el își face apariția alături de blondul din prima seară, cel care m-a propus drept premiu și din cauza căruia a rămas asta regula. Încerc să nu mă strâmb vizibil și mă cufund în căldura scaunului. Îi urmăresc fără prea mare interes cum amândoi se uită la mine și se așează în jurul biroului. În urma lor apare tata, ultima persoană de care aveam chef în acel moment, dar și salvatorul meu în același timp pentru că reușesc să mă strecor afară. Ies și cobor treptele în bezna încăperii și răsuflu aerul rece ce-mi intră în plămâni. Instinctiv, mă uit după K.J., dar bineînțeles că nu este venit. În ultima perioadă mi-am găsit un prieten foarte bun din el și un confident de valoare. Zâmbesc numai gândindu-mă ce să îi povestesc astăzi și singurul lucru ce îmi vine în minte este lista idioată regăsită. Cu gândul ce nu stă locului în minte, nu reușesc să aud pașii din urma mea decât prea târziu.