Shooted Flower

4.Trofeul de pe perete

No face, no name, no number
Oh love is like a thunder
Oh love is like the heaven, it's so hard to find

Mă simțeam privită și nu-mi puteam da seama cine mă urmărește. Mi-am rotit capul în toate direcțiile, dar nimic. Într-un final i-am depistat: cei doi ochi de culoarea cerului îi priveau pe ai mei cu un interes ciudat. Părul galben era prins la spate ceea ce le scotea și mai tare nuanța în evidență. S-a uitat la mine și parcă încerca să-mi citească în suflet. Inima a început să-și accelereze bătăile, iar stomacul dădea semne de emoții puternice. Ce mi se întâmplă? Apoi s-a întors cu totul înspre mine și am văzut catastrofa: o bluză din lână asortată unor sandale de vară masculine cu niște blugi oarecare îi stăteau largi de parcă nu-i aparțineau.

M-am trezit buimacă, neputând pricepe ce a fost cu visul meu. Era clar că bărbatul din el era Damien, dar oare ce a fost cu amalgamul de sentimente? Îl plac sau ceva de genul acesta?

Mă uit la telefonul ce tronează frumos pe noptieră și văd ce zi este azi: vineri. Perfect pentru programul meu cel scurt: investigație pe tema Damien, apoi cumpărături pentru noaptea ce urmează. Să recapitulăm: se presupune că voi lucra într-un loc groaznic și nu trebuie să fiu recunoscută pentru a nu mă pune mai tare în pericol decât sunt deja așa că am nevoie de o deghizare.

Doamne, când mă gândesc în ce situație sunt nici nu pot să văd totul obiectiv ca să pot să-mi fac un plan pe viitor. În fața ochilor mi se desfășoară acum imaginea cu tipul ce murea sub privirilșe mele și ale acelui bărbat ciudat. Tipul m-a avertizat în legătură cu tot, iar eu am de gând să îl ascult. Totul va fi bine, încerc să mă autoîncurajez. Jason nu a mai pus presiune pe mine cu nimic în ultima săptămână, deși a încercat să mă convingă de faptul că nu am nevoie de o slujbă. Tot ceea ce știe el este prețul chiriei și că tata se ocupă de ea pentru că altfel nu știu ce ar fi în stare să facă. Lui Damien nu i-am spus absolut nimic, dar sunt mulțumită atât timp cât banii ajung la el.

Am stabilit că după ce termin cursul minunat de la prânz voi merge să-mi caut chestii pentru noaptea ce urmează și așa am și făcut. Unde aș putea găsi vopsele de față și alte accesorii? Și cum Dumnezeule se presupune că le voi aplica? Voi arăta ca un clown! Clowni... ei de unde își fac rost de minunile lor? Mă documentez rapid de pe un forum local și aflu de existența unui magazin pentru carnaval. Setez GPS-ul pe telefon și o pornesc într-acolo.

În zece minute sunt în fața magazinului „Paradisul carnavalului" ceea ce mă amuză și-mi dă fiori simultan. Oamenii mor acolo, iar eu mă machez cu chestii pentru o petrecere! Ochii bărbatului de vinerea trecută ce urlau după aer mă bântuie și simt cum picioarele-mi tremură deja. Inspir și expir de câteva ori aerul greoi de vară și intru.

Explozie de culori... pancarde cu săgeți și denumiri de raioane mă înconjoară. O vânzătoare plictisită mă studiază din cap până în picioare și îmi vorbește:

-De ce ai avea nevoie? Pari al naibii de confuză, spune ea în timp ce-și ia o gumă roz în gură.

Chiar așa, de ce aș avea nevoie?

-Am nevoie de ceva ce să mă facă de nerecunoscut, suspin într-un final răspunsul.

-Vreun drăguț pe care vrei să-l dai gata? 

-Nu, din contră... Mai degrabă ceva ce să-mi ascundă trăsăturile, mă uit la ea în timp ce se gândește intens.

-Al treilea raion din dreapta, pe la mijlocul din stânga am o vopsea de corp mișto rău. Dacă vrei să nu te recunoască nimeni, alege-o pe cea neagră.

-Ok, mulțumesc frumos, urlu în timp ce smulg un coș de mână.

Am găsit aproape instant locul indicat, dar problema abia începea. Zeci de sprayuri de diverse dimensiuni se întindeau în fața mea. Am căutat rapid ceva negru, dar când l-am găsit, am intrat în panică. Acum ce? 100, 250, 500 sau 1000 ml? M-am decis să-l iau totuși pe cel mai mare. Am întins mâna, dar în loc să ating tubul mi-am dat peste altă mână ce-l apuca. Am tras tare de el, dar mâna îl trăgea înspre ea.