Shooted Flower

22. Suprapunerea

Now it snows in hell
I've gone away but I've got you in my heart
All frozen and scarred

-Doamne, răsuflu ușurată când dau cu ochii de mașina lui Paul.

Dau să urc pe scaunul din dreapta, dar K.J. mă prinde ușor de mână și îmi face loc să merg la volan.

-Paul a zis că efectul medicamentului se duce după o oră, nu vreau să risc așa că te rog să șofezi tu, se uită la mine neputincios.

-Ce medicament? întreb când pornesc mașina.

-Pentru a-mi opri pulsul o perioadă scurtă, de asta a trebuit să vorbesc cu el, să facem aranjamentele din timp pentru toată înscenarea. Îmi pare rău că nu ți-am putut spune nimic, dar de data asta totul este mult mai adânc și mai... secret decât până acum și nu ține neapărat de mine.

-Tot ceea ce mă interesează este că ești bine, zâmbesc și o iau pe un drum de țară la indicațiile sale precise.

-Sunt atât de multe secrete, Violet, încât nu cred că mă vei mai privi în ochi, îmi dezvăluie frământările sale.

-K.J. nu ți-am jurat eu că plec în lume cu tine? Crezi că mă interesează orice altceva în afară de persoana ta? Dacă mi-ai ascuns chestii vreodată știu că a fost doar pentru a mă proteja, de asta am încredere totală în tine și sunt dispusă să las tot.

Tac și eu surprinsă de discursul meu și totuși îmi pun întrebarea: ce poate fi atât de grav încât să îi provoace frică lui K.J.?

-Știu că te voi pierde și...

-Nu o vei face pentru că așa cum ai zis tu că știi pe cine iubești așa știu și eu de cine m-am îndrăgostit, rostesc convinsă de vorbele mele.

Ne îndreptăm înspre lac, sesizez repede. Opresc exact unde mi se indică, apoi cobor cu K.J. din mașină. Merge bine, nu dă semne de vreo slăbiciune fizică. Scoate un rucsac și îl pune pe umărul drept, din portbagaj trage afară un manechin, dar nu mă lasă să îl văd. Îl pune la volan și îl leagă în centură, îl aranjează ca într-un final să își admire opera.

-M-a ajutat să înscenez moartea lui K.J. cu condiția că îi întorc serviciul, îmi oferă el detaliile. A zis că și Paul trebuie să dispară din peisaj în noaptea aceasta așa că vom da foc mașinii. De asta suntem lângă lac.

Tac și așept să finalizeze povestea.

-Manechinul acela are trăsăturile lui Paul așa că să nu te uiți la el pentru că este cât de real se poate. Gândește-te că serviciile secrete l-au încropit pentru prietenul tău polițist.

-Oh, doamne, exclam speriată. Și pentru tine cine a făcut rost de vestă și accesorii pentru a muri?

-Paul m-a ajutat fără ezitare când i-am explicat planul. Azi este pentru prima dată când Bullzovski a adus marfa pe care o vinde aici. Îi spunem generic depozit când clădirea aceea este doar un punct de întâlnire. Nimeni nu știe ce se vinde decât poliția, aparent. Așa că poliția a și intervenit pe acolo deci e dezastru.

-E mult mai bine că K.J. a murit în fața lui Bullzovski decât să fie socotit un trădător sau să fie prins de poliție, concluzionez eu.

-Exact așa am considerat și noi, îmi aprobă punctul din vedere K.J. Haide acum, să înotăm puțin, îmi întinde el mâna zâmbitor.

Mă trage după el în lac și pe măsură ce înaintăm în apă remarc cum las în urma mea dâre de vopsea neagră. K.J. pare absorbit de altceva așa că nu râde cu mine, ci cade într-o stare profundă ce îmi displace pentru că îi întipărește anxietate pe față.  Mă strânge mai tare de mână și ne oprim când apa îmi ajunge până la genunchi. Mă întorc cu spatele spre mal fiind atentă doar la bărbatul de lângă mine. Se poziționează în fața mea și știu că urmează ceva marcant, dar nu îmi pot reprima tendința de a închide ochii odată ce mâna lui îmi atinge obrazul.