Shooted Flower

14. Între ură și... ură

Get them out because they have used me
Get them out because the abused me
Get them out because they have killed me
(they have eaten my heart)
Get them out because they have raised me
Get them out because they erased me
Get them out because they have killed me
(and they tore me apart)

De ce prin definiție zilele de luni trebuie să fie oribile? Când se uită lumea de obicei în calendar și observă că din nou e început de săptămână, își dă ochii peste cap și se duce parcă torturată la lucru/instituții pentru școlarizare. Sunt la fel și eu de regulă, dar azi o privesc doar ca pe un început, ceva nou. Azi am de gând să fiu într-o formă de invidiat pentru că am ajuns într-un punct în care problemele mă depășesc.

Dacă până acum îmi plângeam de milă, după ziua de sâmbătă știu că Bullzovski vrea mai mult de la mine decât să îi curăț cadavrele. Tot de atunci este și Damien implicat indirect în rahatul acesta pentru că a pretins că suntem logodiți numai să mă ajute, să am o perioadă de plănuire cum să ies din situație. Tata este furios pe mine și mă aștept la o criză cât de curând din partea lui: i-am dat universul peste cap. Jason nu știe nimic, nici nu trebuie să o facă. K.J. pe de altă parte, vai, nici el nu trebuie să știe ceva.

Ah, în rest... toate bune! Vremea este blândă azi, dar soarele tot ascuns stă după nori așa că deși este în jur de orele 17, este întunecat. Plec de la ultimul curs, nu și din campus căci mă tem să dau ochii de Damien. Nu l-am văzut ieri ceea ce mi-a ușurat clipele de acceptare ale situație, dar nu am cum să îl evit atât timp cât stau în chirie în casa lui. Niciodată nu vorbim de chirie pentru că e reponsabilitatea tatei să îi dea banii cu toate că eu muncesc pentru ei. Ce capcană mi-au întins! El și șeful meu m-au făcut să semnez contractul... contractul pentru care mereu mă învinuiește K.J. pe bună dreptate.

În buzunarul de la pantaloni începe să vibreze mobilul meu disperat. Răspund surprinsă când văd că Damien mă sună. Ciudat pentru el...

-Da? Ai pățit ceva de suni?

-Nu, dar tu vei păți dacă nu vii cât de repede poți acasă. A sunat tatăl tău că e în zonă și ne vizitează să vadă ce cuplu minunat suntem. Ceea ce e ciudat este că a zis că speră să ne prindă acasă. Știe că ai cursuri până la ora asta și totuși... vrea să verifice dacă... nu știu ce naiba vrea de la noi, dar sigur e ceva ciudat la mijloc. Ai grijă pe drum să nu ai parte de vreo capcană! Mergi numai pe străzi luminate și mari. Stai o secundă la telefon, spune și se aude cum urlă din toți rărunchii.

Mă simt confuză și îl cred nebun.

-Jason, mișcă-te odată aici! Te duci după Violet, vine tatăl ei în vizită. Eu rămân să îl întâmpin, tu mergi după ea. ACUM!

Nu recunosc nimic din Damien cel ciudat și arogant căci noul Damien, eu-dau-ordine-voi-vă-executați, apare. Jason nu mai poate comenta. În scurt timp închide apelul.

Plec ușor spre casă, cu mâinile băgate adânc în buzunarele gecii și părul desfăcut pe spate. Mă joc cu aburii ce-mi ies dintre buze cauzați de temperatura relativ scăzută și totuși potrivită pentru perioada asta. Mașinile trec agale pe lângă mine așa că nu suspectez nimic când una vine din spate. Dar nu trece, ci parchează în dreptul meu și din ea coboară doi tipi pe care cu greu îi identific în întuneric. Când mă uit la ei îi recunosc de la jocul de vineri seara din depozit, fiind niște tipi ce participă regulat, dar ei nu mă recunosc căci eu sunt mereu ascunsă după machiaj și peruci.

-Asta o fi tipa lu' șefu'? vorbește unul din ei.

-Hai s-o încărcăm oricum! exclamă celălalt.