Shooted Flower

21. Decizia a fost luată

Deep in the night, when I'm alone. 
My heart starts to burn, 
Cause I feel for you. 
I've been away too long from my love. 
I leave it up to you to understand.

Sunt într-o încăpere albă, imaculată. Cel ce stă în fața mea este nimeni altul decât Patrik. Îmi zâmbește într-un anume fel și îmi șoptește:

-Te voi ajuta cu decizia ta.

Mă bucur că a consimțit astfel, așa că mă așez pe scaunul apărut în spatele meu. În stânga lui Patrik, la o distanță de 5 pași stă Damien nemișcat, cu o privire goală și glaciară. În dreapta sa, cam la 10 pași este K.J. ce mă privește intens ca de obicei. Bărbatul scoate două pistoale simultan și le îndreaptă către cei doi fără să își dezlipească privirea de pe mine.

-Alege sau amândoi mor, îmi zâmbește în continuare.

Încep să tremur de frică și îmi dau seama că dacă decid greșit, sigur K.J. moare pentru că pe Damien nu l-ar ucide: este fiul său.

-Ai decis, mă anunță parcă citindu-mi sufletul. Dar nu ai luat decizia bună.

Ambele gloanțe pleacă simultan. Amândoi cad pe jos. Deasupra fiecăruia apare câte o pancardă. La Damien scrie: rănit grav în zona inimii, necesită prim-ajutor urgent, este mai aproape ca distanță, poate fi salvat. La K.J. se afișează: rănit destul de grav în zona stomacului, necesită prim-ajutor, dar poate aștepta, fiind mai depărtat.

Picioarele mele și tot corpul se mișcă fără voia mea spre cel pe care inima pare că l-a ales. Cad pe jos lângă K.J. și îi apăs rana pentru a opri sângerarea sub atenta privire a lui Patrik. Damien se face pulbere și dispare în aer, iar cel ce i-a rănit îmi spune:

-Ai decis.

Pleacă și Patrik și rămân cu K.J.

Mă trezesc transpirată din cap până în picioare cu imaginea lui K.J. rănit în minte. Nu îmi vine să cred cum un vis a decis ceea ce am de făcut! Știu că el este cel pe care îl iubesc și realizez asta acum. Cât de proastă am fost să cred că doar îl plac? Mă arunc într-o viteză de nedescris în duș și las apa rece să mă deștepte mai bine la realitate.

Un sâmbure de frică și nesiguranță încolțește în inima mea și mă întreb dacă K.J. este bine, dacă visul nu m-a anunțat altceva. Numărul lui de telefon nu îl am, constat disperată. Mă uit la ceas odată ajunsă înapoi în cameră: 16:30. Mai am în mod normal cam trei ore până trebuie să plec la depozit, dar nu am stare. Verific dacă Damien este la el în cameră și răsuflu ușurată când văd becul aprins. Nu mai am răbdare nici să mă machiez așa că mă arunc în mașină cu tot cu trusă și ajung în jumătate de oră în fața biroului lui Bullzovski. Acesta mă privește surprins, dar nu supărat. Mă primește înăuntru și îl văd că este puțin cam agitat.

-De ce ai venit atât de repede? mă întreabă încântat.

-Mă plictiseam acasă, vorbesc și eu rapid încercând să mimez dezgustul.

-Foarte bine, foarte bine, îmi aringe mâna dreaptă. Dar, din păcate, eu plec așa că va trebui să petreci timpul cu K.J. fiind singurul căruia te pot încredința.

-Offf, mă vaiet fiind în interior mai mult decât fericită.

Trebuie să mă prefac afectată de ceea ce mi-a zis pentru a nu da de bănuit. Mai asta îmi trebuie, să il pun și pe K.J. în pericol din cauza tâmpeniilor mele. Răsuflu ușurată când ies din birou și încerc să îmi controlez emoțiile și bătăile inimii în drumul spre camera lui. Ajung în fața ușii și îmi fac mii de scenarii în cap: dacă nu este aici? dacă este rănit? Decid că orice ar fi intru și îmi promit că dacă este acolo, indiferent de circumstanțe, nu voi ieși din cameră până nu îi spun că îl iubesc.