Shooted Flower

10. Un Crăciun și un K.J.

Cold winter nights, cold winter dreams
Reflecting the sound of my heart
It's my taste of freedom...

Din nou este acea perioadă a lunii decembrie în care toată lumea umblă în toate direcțiile, tot orașul este încărcat de diverse decorațiuni și luminițe, în care oamenii se chinuie să fie amabili unii cu alți pentru că, da, Crăciunul se simte în aer. Nu doar datorită mirosurilor de cozonaci și brad ce împânzește străzile aglomerate, ci mai degrabă se vede că lumea se comportă ca un veritabil mușuroi. Toți caută cadouri, brazii se golesc din magazine și păduri, iar toate femeile devin gospodine peste noapte. Din tot acest spectacol fac și eu parte, bineînțeles.

Stau în pat cu o listă în mâna stângă, iar în dreapta mă joc cu un pix cu pastă roșie și încerc să identific de ce am nevoie pentru a sărbători cu cât mai mare fast Crăciunul. Cobor abia când aud râsete isterice de jos și disting sunetului unei tuse puternice pricinuite de amuzament.

-Dar gata! A trecut faza, nu e chiar așa de amuzant! țipă Jason către canapea. Nu te mai manifesta așa!

Damien, căci el este în agonie, este ghemuit pe canapea și râde indicând ecranul uriaș din fața sa. Damien râde. Rămân blocată și asimilez sunetul acesta nou urechilor mele, apoi realizez că sună ca al unui copil. Tot pentru prima dată depistez și prezența unei gropițe în obrazul drept și mă simt ca și cum nu cunosc persoana la care mă holbez. Damien trebuie să fie o cu totul altă persoană în jurul lui Jason. Și atunci de ce au stat așa mult timp separați și se prefac că nu sunt prieteni?

-Trebuie să vezi asta! mă trage lângă el când îmi sesizează prezența.

Râde în continuare și apasă Play pe telecomanda pe care o strânge între mâini. Pe ecran apare o scenă de teatru plină de actori îmbrăcați ca niște nobili din Evul Mediu târziu și stau toți cuminți așteptând după protagonist. Când apare, acesta este cu nasul pe sus cu o doamnă atârnată de braț astfel că nu vede un cablu de la lumini, se împiedică și de spaimă se agață de rochia tipei. Săraca femeie rămâne doar în lenjerie intimă în timp ce bărbatul rămâne cu materialul în mâini. Cade, și în căderea lui lovește un element de decor ce îi cade în cap. Videoclipul se încheie cu un focus pe fața tipului și abia atunci îl recunosc pe Jason.

Mă înec de râs, dar îmi e jenă să o arăt așa că mă lipesc de spatele lui Damien și acolo hohotesc. Se molipsește și el.

-Ok, gata, am priceput, bine? Nu mai râdeți! Jason ne desparte și mă forțează să îl privesc apăsându-și palmele de umerii mei.

Îmi cer scuze de la el, dar discret îi cer lui Damien filmulețul. Mă întorc în cameră ca să îmi termin lista și îmi dau seama de ceva: ceea ce am văzut este destul de real... Ăștia doi chiar sunt actori? Pufnesc reamintindu-mi ceea ce am vizionat în timp ce mă așez comod pe pat. Notez câteva ingrediente pentru prânzul de Crăciun, apoi mă gândesc ce cadouri trebuie să fac. Pentru cei doi clar, dar întrebarea este pentru cine ar mai trebui? Apoi parcă îl revăd pe K.J. în fața mea și îl trec și pe el.

Mă îmbrac și ies la cumpărături pe străzile înghețate, deoarece mâine este 24 și eu nu am nimic. Bineînțeles că de asemenea este vineri mâine, dar nu rămân acasă din moment ce Bullzovski a zis că ne vedem. Calculând îmi dau seama că și trecerea în următorul an tot vineri cade și pufăi dezamăgită. Vor fi cele mai aiurea sărbători de până acum.

O vitrină plină de îmbrăcăminte masculină îmi face cu ochiul așa că intru fără să ezit. Singură cu vânzătoarea, mă fâțâi de colo-colo până găsesc o bluză neagră cu un ren maro imprimat pe ea și o pun în coș cu speranța că îi va plăcea lui Jason. Indecisă în privința lui K.J. și Damien, mă învârt în cerc timp de zece minute până tipa de la caserie, cam de vârsta tatălui meu, mă abordează cu un zâmbet amabil.