Shooted Flower

Epilog

Cobor din mașină cu ajutorul tipului de care sunt încătușată. Urmându-ne nervos, Jason este escortat pe iarba verde-închis. Bullzovski coboară ultimul clătinându-se ușor. Mă uit în jur și remarc surprinsă că există opt scaune frumos împodobite aliniate în fața unui mic altar improvizat. Numărând scaunele, îmi dau seama de obsesia lui Bullzovski pentru acest număr și zâmbesc amar soarelui ce vrea să apară.

Dacă până acum a fost mohorât și ploios, în momentul acesta soarele pare că dă semne de predare și iese dintre norii gri. Mă tem să mă uit în față la preotul ce ne așteaptă cu o carte în brațe sau spre bărbatul ce stă cu spatele la noi.

-Am ajuns, țipă cel de care sunt legată cu o voce încântată.

Bărbatul se întoarce și îl recunosc instant pe Paul sau mai bine zis pe Patrik ce se ascunde după o mască bine-lucrată. Înghit în sec și mulțumesc destinului că a fost suficient de inspirat de a nu se lăsa văzut cu adevărata sa identitate. La vederea mea, tresare și zâmbește din toată inima, dar se sperie ușor de prezența lui Bullzovski în peisaj. Acesta din urmă merge spre preot și mă așteaptă acolo.

-Asta nu rămâne așa, zice Patrik când îmi întinde brațul să mă conducă la altarul improvizat.

Sunt descătușată, dar cu toate astea mi se amintește că sunt la mila lor prin apăsarea tâmplei lui Jason cu un pistol. Nu am nicio șansă de scăpare. Fac un pas. Mai fac unul și tot așa până ajung la destinație. Mă opresc și închid ochii când rămân fără materialul fin de pe față. Damien, ASTA e ultima șansă.

Nu aud nimic din toată ceremonia căci fixez un punct undeva la poalele dealului pe care ne aflăm: se află un oraș în vale superb cu toate că e relativ mic. O cabană impunătoare îmi devine singura prioritate în aceste momente așa că mă holbez la ea cam jumătate de oră.

Răspund mecanic tuturor întrebărilor, dar tresar când aud că mireasa poate fi sărutată. Nu, nu, nu asta! Tresar așa de tare încât parcă acum am aflat că și asta este o parte din ritual. Mă întorc înspre Patrik și văd cum este lipsit de expresie, iar Jason este disperat. Mă privește parcă cu o combinație de milă și frică și anxietate. Îi zâmbesc încurajator deși eu sunt cea lipsită de ajutor.

Mă întorc la viitorul meu și îl văd pe Bullzovski cum se apropie periculos de mult de mine. Mă cuprinde pe după talie și mă lipește de el. Cu greu îmi reprim dorința de a-l împinge cât mai departe. Închid ochii și aștept ca destinul să îmi fie pecetluit cu un sărut, dar câteva secunde nu se întâmplă nimic. Aud doar forfotă în jurul meu așa că dau să deschid ochii, dar atunci se întâmplă: sunt sărutată de mirele meu. Lumea aplaudă în jur, însă sunt prea speriată pentru a deschide ochii. Mă agăț de brațul bărbatului în timp ce Jason țipă:

-Ne-no-ro-ci-ți-loooor! Iar tu, tu ia-ți mâinile de mort de pe Vi!

Trezită la realitate, reușesc să fac contact cu lumea când clipesc ușor. Mă smucesc din strângerea lui Bullzovski ca să mă uit la Jason cum stă în picioare și gesticulează spre unul din paznicii săi pe care îl strânge de guler. Îl studiez pe cel atacat mai bine și observ că în proximitatea sa stă o perucă așa că mă uit la părul blond pe care nu l-am sesizat până acum.

-Surpriză, zice blondul și dă din umeri zâmbitor.

Jason îl scutură mai bine și își continuă revolta:

-Surpriză la naiba, să vezi ce surpriză te fac eu imediat! Voi realizați prin ce stări am trecut eu?

Nu știu de ce, dar atitudinea lui m-a amuzat teribil încât am uitat să fac conexiuni. Astfel, când m-am întors spre Bullzovski, tot ceea ce am văzut a fost o chelie falsă scuturată prin fața ochilor.